Gogu Constantinescu este una dintre cele mai ilustre personalităţi pe care le-a dat România. Fiu al unui profesor de matematică şi al unei pianiste, el s-a născut la Craiova în ziua de 4 octombrie 1881 şi a manifestat încă de mic remarcabile calităţi tehnice.

Este uimitoare performanţa unui elev de şcoală elementară de a inventa în joacă un fel de telegraf între odăile casei părinteşti, precum şi o maşină de calculat pentru surioara sa Maria, certată cu aritmetica. Dar la început a visat să devină compozitor, motiv pentru care a luat lecţii de pian, materializate ulterior în elaborarea unei „Teorii matematice a acordurilor muzicale", care a fost prezentată la Academia Română în anul 1919.

Aceasta a reprezentat, însă, numai o preocupare colaterală, o manifestare secundară a neobositului său spirit inventiv. În anul 1904, după absolvirea Şcolii Naţionale de Poduri şi Şosele din Bucureşti, Gogu Constantinescu a fost angajat de inginerul Elie Radu în serviciul său tehnic, împreună cu alţi ingineri şi arhitecţi talentaţi, ca Tiberiu Eremia, Gheorghe Dima, Constantin Grigorescu, Ştefan Mirea etc.

Acestea erau câteva dintre cele mai valoroase elemente ale şcolii de învăţământ superior la care Elie Radu funcţiona ca profesor de edilitate şi procedee generale de construcţii, animat de dorinţa de a le insufla elevilor săi curajul să proiecteze fundaţii şi poduri din beton armat.

Deşi foarte tânăr pe-atunci, Gogu Constantinescu intuia că betonul armat, folosit pentru prima dată de Morier în 1868, dar încă neimpus pe plan internaţional, îşi va găsi ample utilizări în construcţii. Spirit analitic cu o înaltă pregătire matematică, el şi-a dat seama de caracterul empiric al metodelor de calcul aplicate în străinătate la acea dată şi s-a gândit să le fundamenteze ştiinţific.

Astfel, a elaborat o întreagă teorie a betonului armat şi o metodă originală de calcul a bolţilor încastrate. Rezultatele cercetărilor lui au fost publicate încă din anul 1904 în “Buletinul Societăţii Politehnice”, într-un important articol intitulat „Studiu asupra betonului armat", care avea să fie urmat de o serie întreagă de alte articole apărute între anii 1908 şi 1910 în “Revista Petrolului”, sub titlul „Calculul rezervoarelor, podurilor drepte, al bolţilor şi cupolelor".

În colaborare cu tinerii săi colegi de la Societatea Beton şi Fier, înfiinţată în anul 1907 de el şi de inginerii Tiberiu Eremia şi Gheorghe Dima, el s-a ocupat de proiectarea şi executarea unor poduri de beton armat cu deschideri mari (40-60 m), la Adjud, Răcătău, Roman, Dolhasca, Lainici etc.

De asemenea, a manifestat interes şi faţă de domeniul construcţiilor civile, două dintre cele mai mari realizări ale sale fiind Palatul Camerei deputaţilor de pe dealul Mitropoliei din Bucureşti, operă a arhitectului Ernest Doneaud, şi palatul Bursei, actuala Bibliotecă Naţională a României, finalizată în 1912 după proiectul arhitectului Ştefan Burcuş.

Structurile de rezistenţă ale clădirilor şi podurilor lui s-au dovedit ireproşabile, însă metoda originală de calcul pe care a aplicat-o, pornind de la ipoteza justă a variaţiei diferenţiale a deformaţiei în raport cu distanţa armăturilor, care presupune calcularea unor funcţii hiperbolice extrem de complicate, a fost privită cu reticenţă de colegii săi.

Pe vremea aceea, în nici o ţară nu era reglementat oficial modul de calcul al betonului armat. Fiecare inginer aplica metoda unuia sau altuia dintre autorii care se ocupaseră de această problemă şi care, după părerea sa, prezenta mai multă încredere.

În schimb, Gogu Constantinescu s-a bucurat de recunoaştere internaţională imediat după ce s-a stabilit în Anglia. Acolo a pus bazele unei noi ştiinţe, sonicitatea, care este o ramură a mecanicii mediilor elastice continue (solide, lichide sau gazoase) ce se ocupă cu studiul transmiterii energiei prin vibraţii sau prin unde elastice longitudinale.

Este unanim acceptat faptul că noua ştiinţă a luat naştere în 1916, o dată cu tipărirea lucrării “Theory of Sonics. A Treatise on Transmission of Power by Vibrations” („Teoria Sonicităţii. Un tratat asupra transmiterii puterii prin vibraţii") , apărută în Anglia, după şase ani de muncă febrilă, dublată de geniu tehnic.

Aplicabilitatea ei practică a fost demonstrată ulterior, când nonconformistul inventator a uimit comunitatea ştiinţifică internaţională prezentând la Paris, în 1925, prima locomotivă acţionată de un convertizor sonic, apoi, în 1926, primul automobil sonic, la care convertizorul înlocuia cutia de viteze, ambreiajul şi diferenţialul.

În acest domeniu, inginerului Gogu Constantinescu i s-au brevetat peste 120 de invenţii. Şirul maşinilor şi dispozitivelor sonice proiectate şi realizate de el pare a fi interminabil: generatoare, motoare, transformatoare, pompe, ciocane, perforatoare, convertizoare electrocasnice şi sonoelectrice, instalaţii pentru turnătorie, pentru prospecţiuni, locaţie, prepararea emulsiilor, precum şi pentru folosirea curentului sonic în medicină.

Tot el a inventat injectoarele Diesel, la care ridicarea acului injectorului este comandată de un tren de unde sonice generate în combustibilul ce urmează să fie injectat. De asemenea, nu trebuie omis nici convertorul de cuplu, un dispozitiv stereomagnetic care realizează adaptarea cuplului constant al motoarelor de antrenare la cuplul variabil al sistemului antrenat, care a fost folosit la locomotivele şi motoarele Malaxa şi care, ulterior, a servit drept model pentru realizarea cuplei hidromatice.

Este aproape incredibil câte a putut face într-o viaţă un om cu preocupări atât de diferite, care a dispărut dintre noi în ziua de 12 decembrie 1965, la vârsta de optzeci şi patru de ani. Gogu Constantinescu a revoluţionat ştiinţa şi tehnica universală.

El a fost imortalizat alături de Einstein, Edison, Marie Curie, Marconi, Graham Bell etc, într-o fotografie celebră publicată de revista londoneză The Graphic, în ziua de 16 ianuarie 1926, care nu a făcut decât să-i confirme recunoaşterea internaţională. In ţară, Institutul Politehnic Bucureşti i-a conferit în 1961 titlul de Doctor honoris causa, apoi, pe 3 februarie 1965, a devenit membru titular al Academiei Române.

RECENT

2018 Sănătatea - Publicaţie de sănătate şi divertisment