George Washington (1732-1799) s-a născut în 1732, în Wakefield, Virginia. Fiu al unui plantator înstărit, el a moştenit o avere considerabilă la vârsta de douăzeci de ani. Din 1753 până în 1758, Washington a activat în cadrul armatei, participând activ la războaiele împotriva francezilor şi indienilor şi dobândind experienţă militară şi prestigiu.

A revenit în Virginia la sfârşitul anului 1758 şi şi-a dat demisia din armată. La scurt timp după aceea, s-a căsătorit cu Martha Dandridge Custis, o văduvă bogată cu doi copii. (Washington nu a avut copii proprii.)

Washington a petrecut următorii cincisprezece ani administrându-şi proprietăţile cu multă pricepere. În 1774, când a fost ales ca delegat din partea statului Virginia la Primul Congres Continental, el era unul dintre cei mai bogaţi oameni din colonii. Washington nu s-a numărat printre susţinătorii timpurii ai independenţei.

Cu toate acestea, în iunie 1775, Al Doilea Congres Continental (din care a făcut de asemenea parte) l-a ales în unanimitate în funcţia de comandant al armatelor continentale. Experienţa sa militară, averea şi reputaţia, aspectul (era un bărbat solid, înalt de 1,85 m) şi constituţia fizică robustă, talentele sale administrative şi, mai presus de toate, hotărârea şi tăria de caracter au făcut din el persoana ideală pentru a-şi asuma această responsabilitate. Pe tot parcursul războiului, el se achitase de sarcini cu un devotament exemplar, fără să-şi ceară solda.

Cele mai importante realizări ale lui Washington datează din perioada cuprinsă între iunie 1775, când a preluat comanda armatelor continentale, şi martie 1797, când s-a încheiat al doilea mandat al său de preşedinte. A murit la locuinţa sa din Mount Vernon, Virginia, în decembrie 1799.

Poziţia lui Washington de figură proeminentă ce a contribuit la întemeierea Statelor Unite ale Americii trebuie pusă pe seama celor trei roluri importante pe care le-a jucat.

Mai întâi, el a fost liderul militar învingător în războiul american pentru independenţă. Este adevărat că lui Washington nu i se poate atribui geniu militar. Cu siguranţă, nu se ridica la valoarea unor generali de talia lui Alexandru cel Mare sau Iulius Caesar, iar succesul său final pare să se fi datorat în egală măsură uluitoarei incompetenţe a comandanţilor britanici şi propriilor sale capacităţi. Cu toate acestea, trebuie amintit că mai mulţi alţi comandanţi americani au suferit înfrângeri grave, în vreme ce Washington, în pofida unor eşecuri minore, a câştigat în final războiul.

În al doilea rând, Washington a fost preşedintele Convenţiei Constituţionale. Deşi ideile lui nu au jucat un rol major în formularea Constituţiei Americane, sprijinul şi prestigiul numelui său au contribuit în mare măsură la ratificarea acelui document de către guvernele statelor implicate. În acel moment exista o considerabilă opoziţie faţă de noua Constituţie şi, fară influenţa lui Washington, nu e deloc sigur că ar fi fost adoptată.

In al treilea rând, Washington a fost primul preşedinte al Statelor Unite ale Americii. O şansă miraculoasă a făcut ca Statele Unite să aibă ca prim preşedinte un om de calibrul şi cu caracterul lui George Washington. Aşa cum reiese din istoria multor ţări din America de Sud şi Africa, este foarte uşor ca o naţiune nou-născută - chiar atunci când începe cu o constituţie democratică - să degenereze într-o dictatură militară. Deşi a fost un lider îndeajuns de ferm ca să împiedice dezintegrarea noii naţiuni, el nu a nutrit nici o clipă ambiţia de a păstra puterea la nesfârşit. Nu şi-a dorit să fie nici rege, nici dictator, şi a creat un precedent pentru transferul paşnic al puterii - un precedent ce avea să fie respectat în Statele Unite până în zilele noastre.

George Washington nu a fost un gânditor la fel de original şi de incisiv ca alţi lideri americani ai vremii, cum ar fi Thomas Jefferson, James Madison, Alexander Hamilton şi Benjamin Franklin. Cu toate acestea, a jucat un rol mult mai important decât oricare dintre acei bărbaţi străluciţi. Căci Washington, atât pe vreme de război, cât şi în timp de pace, a furnizat ingredientul esenţial al conducerii executive, fără de care nici o mişcare politică n-are sorţi de izbândă. Madison a avut o contribuţie importantă la formarea Statelor Unite, dar cea a lui Washington a fost aproape indispensabilă.

Importanţa rolului jucat de George Washington depinde într-o bună măsură de felul cum este privită importanţa istorică a Statelor Unite ale Americii. O estimare imparţială a acestei importanţe este dificil de făcut de către un american din zilele noastre. Deşi Statele Unite au acumulat la mijlocul secolului al XX-lea o putere militară şi o influenţă politică chiar mai mari comparativ cu acelea ale Imperiului Roman la apogeul său, puterea sa politică s-ar putea să nu dureze la fel de mult ca cea a Romei.

Pe de altă parte, pare limpede că unele dintre realizările tehnologice ale Statelor Unite vor fi considerate extrem de semnificative de către alte culturi şi în alte vremuri. Inventarea aeroplanului, de exemplu, şi aselenizarea reprezintă întruchiparea unui vis al generaţiilor trecute, şi pare de neconceput că inventarea armelor nucleare ar putea fi considerată vreodată ca lipsită de importantă.

George Washington este personalitatea politică americană care corespunde în linii mari cu Octavian Augustus, primul împărat roman, chiar dacă el s-a aflat la conducere o perioadă mai scurtă de timp şi nu i se poate atribui integral meritul formării Statelor Unite ale Americii, la care au contribuit multe alte personalităţi, ca Thomas Jefferson şi James Madison.

Având în vedere considerentele prezentate în paragraful anterior şi durabilitatea realizărilor sale, este cert că Washington a jucat un rol foarte însemnat în istoria omenirii, poate mai însemnat decât cel al unui conducător militar de talia lui Alexandru cel Mare sau chiar Napoleon.