Georges Clemenceau. (1841-1929). Om politic francez, aflat la putere intre 1906-1909 si 1917-1920.

„Tigrul"
In timp ce conducea stanga radicala, Clemenceau rupe legaturile cu socialistii si opteaza pentru razboi. Datorita popularitatii imense de care se bucura pe langa soldati, reuseste sa mentina moralul trupelor.

Participa alaturi de Gambetta si Ferrey la apararea republicii in deceniile care urmeaza infrangerii Frantei de catre Prusia lui Bismarck. Adept al progresului, Clemenceau e favorabil reformelor sociale. E un laic hotarit si un republican sincer care se opune oricarei interventii a statului in timpul afacerii Dreyfus.

Ales deputat din 1875, subjuga multimile si uimeste saloanele cu discursurile sale inflacarate. Elocventa sa brutala, facuta din formule seci, introduse cu avanturi oratorice vibrante, il face sa fie oratorul care reuseste sa-si dispute cu Gambetta autoritatea asupra stangii radicale de la inceputurile celei de a IlI-a Republici.

Conducatorul patriot
Sosirea sa la presedintia Consiliului si a Ministerului de Interne, intre 1906-1909, arata evolutia politica a personajului : deputatul din arondismentul XVIII, care facea parte din extrema stanga a Camerei, a facut loc unui batran incapatinat si intransigent. El, care vroia reforme sociale (asigurare de boala, batranete si saptamana de 50 de ore), se pomeneste in fata unui val de greve. Certat cu Jaures, considerat vinovat de caderea ministerelor lui Gambetta si Ferry, Clemenceau utilizeaza forta publica. Ruptura cu stinga socialista e total consumata cand intra in tabara partizanilor razboiului.

Participant la razboi
Singurul politician care a vizitat sistematic transeele din prima linie, acest barbat de saptezeci si cinci de ani lupta impotriva „defetismului" pe toate fronturile. Prezenta sa ii linisteste pe soldati. Dar, cand isi viziteaza birourile ministeriale, oamenii tremura. Autoritar si la fel de violent in vorbire, „Tigrul" devine dupa 1918 „Tatal victoriei".

Popularitatea sa, asigurata de cincizeci de ani de viata publica, ar fi putut sa-1 aduca la presedintia Republicii. insa intransigenta antigermana, in momentul semnarii tratatelor de la Versailles, in 1919, ii ingrijoreaza pe americani si pe o parte din clasa politica franceza.

Clemenceau demisioneaza in 1920 si se retrage in Vandeea la varsta de saptezeci si noua de ani.

Formule
Lui Clemenceau ii placeau frazele laconice; el e cel care a publicat in L'Aurore articolul „Acuz" al lui Zola.

Intr-o zi, in 1917, cand a fost intrebat ce facea in guvern, a raspuns: „Fac razboiul". Cand lumea era uimita de suspendarea ofensivelor ucigatoare pe front, a spus: „Astept tancurile si americanii".