Georges Jacques Danton. (1759-1794). Om politic francez.

Marele rival al lui Robespierre
Pasionat discipol al Luminilor, adept mai mult al lui Voltaire decat al lui Rousseau, Danton a alunecat totusi spre logica guvernarii prin teroare. Cand a vrut sa dea inapoi, si-a pierdut viata.

Danton, Marat si Desmoulins se intalnesc cu partizanii lor intr-o veche manastire rechizitionata, cea a Cordelierilor, la Paris. Foarte repede, situatia politica rezultata din primii ani ai Revolutiei ii sileste sa adopte atitudini radicale. Se supraliciteaza enorm, caci montaniarzii lui Robespierre si sanchilotii lui Hebert cheama la actiuni din ce in ce mai hotarate impotriva monarhiei. Avocat de formatie, favorabil unui control al regelui de catre adunarea poporului, Danton nu este, la inceput, un republican indarjit...

Insa, foarte repede, stangaciile anturajului lui Ludovic XVI si atitudinea agresiva a monarhiilor europene vecine ii ascut simtul patriotic. Dupa vara lui 1792, in fruntea Consiliului executiv provizoriu, decretand ridicarea tuturor la lupta impotriva dusmanilor natiunii, apare ca un salvator si elocventa sa face minuni.

Fizicul masiv si linistitor, ironia muscatoare, umorul pe care il foloseste in interventiile sale il fac rivalul natural al lui Robespierre. Miza luptei lor nu e alta decat conducerea miscarii revolutionare.

Comitetul salvarii publice
Putin favorabil, prin temperament, executiilor masive, ca ministru de Justitie, Danton lasa totusi sa fie puse la cale masacrele din septembrie, caci simte ca furia poporului nu poate fi retinuta. Participa la Teroare fara sa-i accepte intr-adevar principiul; insa, in practica, nu mai putem distinge din vara lui 1792 si pana la inceputul lui 1793 politica lui de cea pe care o duc Robespierre, Saint-Just si ceilalti montaniarzi radicali. Totusi, la sfarsitul anului 1793, Danton, aureolat de succesele obtinute in materie de aparare nationala, urmat de numerosi partizani, incearca sa limiteze numarul executiilor.

Acuzat de Robespierre de moliciune apoi de tradare, Danton striga, ironizeaza si ameninta. Procesul sau se transforma in spectacol. Condamnat la moarte pentru ca a incercat sa negocieze pacea cu dusmanii in secret, Danton, insotit de prietenul sau Desmoulins, este ghilotinat pe 5 aprilie 1794.

Coruptie
Probabil ca Danton nu a fost incoruptibil. De numeroase ori, acest petrecaret care ducea o viata luxoasa, a acceptat bani pentru „a face" un serviciu.

Curaj
In 1792, a aparat Parisul, apoi a organizat contraatacul si a insufletit tara. Singur impotriva lui Robespierre, dupa ce a fondat grupul indulgentilor, sfarseste pe esafodul unde l-a adus deviza sa; „indrazneala si iar indrazneala, intotdeauna indrazneala!"

RECENT

2018 Sănătatea - Publicaţie de sănătate şi divertisment