Guglielmo Marconi (1874-1937) s-a născut la Bologna, în Italia, în 1874. Familia sa era foarte înstărită, astfel că şi-a făcut studiile sub supravegherea unor meditatori particulari. În 1894, la douăzeci de ani, Marconi a citit despre experimentele efectuate de Heinrich Hertz cu câţiva ani înainte. Experimentele respective demonstraseră cu claritate existenţa unor unde electromagnetice invizibile, care se propagă prin aer cu viteza luminii.
Marconi s-a gândit imediat la posibilitatea folosirii acestor unde pentru transmiterea de semnale pe distanţe mari, fară fire. S-ar fi descoperit astfel noi căi de comunicaţie, ceea ce n-ar fi fost posibil în cazul telegrafului. Bunăoară, în acest fel s-ar fi putut transmite semnale navelor aflate pe mare.
În 1895, după un an de muncă, Marconi a reuşit să producă un dispozitiv funcţional. În 1896, el a făcut o demonstraţie în Anglia şi a primit primul său brevet de invenţie. Curând, Marconi a înfiinţat o companie, iar primele „marconigrame" au fost trimise în 1898. Un an mai târziu, el a fost în măsură să transmită mesaje fără fir peste Canalul Mânecii. Deşi cel mai important brevet l-a obţinut în 1900, Marconi a continuat să aducă multe îmbunătăţiri invenţiei sale. În 1901, el a reuşit să transmită un mesaj radio peste Atlantic, din Anglia până în Newfoundland.
Un alt pionier care a contribuit la dezvoltarea radioului, a fost fizicianul rus Aleksandr Stepanovici Popov, cu al său înregistrator de furtună, 1895, care a realizat primele recepţii sistematice, fiind si cel căruia i se atribuie inventarea antenei. Guglielmo Marconi, sistematizând datele de până la el, a oferit lumii, în 1896 primul sistem practic de emisie si receptie bazat pe undele electromagnetice, bazat pe aparatul lui Tesla. Ulterior, în 1943, a fost recunoscută prioritatea savantului Nicolae Tesla asupra acestei invenţii (1893). Şi totusi… SUA atribuie în 1865-1866 dr. Mahlon Loomis, un dentist din Philadelphia, realizarea primei transmisiuni fără fir, în statul Virginia de Vest prin eliberarea unui document oficial nr. 129971/30 iulie , şi pune problema exploatării comerciale a fenomenului. Acestea au fost chiar înaintea experienţelor lui Hertz, şi chiar a celebrului articol al lui Maxwell din revista Philosophical Transactions în anul 1865, care se intitula “A Dynamical Theory of the Electromagnetic Field”. (Sursa - Wikipedia)
Importanţa noii invenţii a fost ilustrată într-un mod spectaculos în 1909, când vasul S. S. Republic, avariat în urma unei ciocniri pe mare, s-a scufundat. Mesajele radio au permis trimiterea ajutoarelor şi salvarea majorităţii pasagerilor. În acelaşi an, Marconi a primit' Premiul Nobel pentru invenţia sa. În anul următor, el a reuşit să transmită mesaje radio din Irlanda în Argentina, la o distanţă de peste 9500 de kilometri.
Toate aceste mesaje au fost trimise în sistemul de linii şi puncte al alfabetului Morse. Se ştie că şi vocea poate să fie transmisă prin radio, dar această performanţă s-a înregistrat abia în 1906. Transmisiile radio la scară comercială datează de la începutul anilor douăzeci, dar popularitatea şi importanţa lor au crescut foarte rapid.
O invenţie ale cărei brevete sunt extrem de valoroase generează adesea dispute în instanţă. Totuşi, litigiile au încetat după 1914, când tribunalul a recunoscut prioritatea incontestabilă a lui Marconi. În ultimii săi ani de viaţă, Marconi a făcut cercetări foarte importante legate de comunicaţiile pe unde scurte şi prin microunde. A murit la Roma, în 1937.
Deoarece Marconi este faimos doar ca inventator, influenţa sa creşte proporţional cu importanţa radioului şi a ramificaţiilor lui. (Marconi nu a inventat televiziunea. Totuşi, inventarea radioului a constituit un precedent al televiziunii şi, prin urmare, ni se pare corect să-i atribuim lui Marconi o parte din meritul apariţiei televiziunii.) Evident, comunicaţiile fară fir prezintă o însemnătate enormă pentru lumea modernă. Ele folosesc la transmiterea ştirilor, pentru destindere, în scopuri militare, în cercetarea ştiinţifică, în munca poliţiei şi pentru multe alte scopuri.
Deşi în unele privinţe telegraful (inventat cu peste o jumătate de secol în urmă) s-ar fi dovedit la fel de util, într-un mare număr de întrebuinţări radioul este de neînlocuit. Poate ajunge la automobile, la navele de pe mare, la aeronave în zbor şi chiar la navele spaţiale. Evident, este mult mai important decât telefonul, pentru că mesajul telefonic poate fi trimis şi prin radio, în timp ce mesajele radio se transmit în locuri în care telefonul nu poate ajunge.