De-a lungul secolelor au existat numeroase dispute referitoare la paternitatea poemelor homerice. Când, unde şi cum au fost compuse Iliada şi Odiseea? În ce măsură s-au bazat pe creaţii anterioare? Oare Iliada şi Odiseea aparţin aceluiaşi autor? A fost vreuna din ele compusă de un singur autor?

Poate că Homer (circa sec. al VlII-lea î.Hr.?) n-a existat şi cele două poeme au apărut de la sine sau au fost puse cap la cap de editori, după o selecţie prealabilă din diverşi autori.

Cercetătorii care au studiat mult timp aceste probleme nu au ajuns la un acord. Atunci cum ar putea un om care nu este specialist în studii clasice să cunoască răspunsul la aceste întrebări? Bineînţeles, n-am pretins nici o clipă că m-aş afla în posesia adevărului, dar îmi permit să fac câteva presupuneri.

Prima presupunere este că a existat într-adevăr un singur autor al Iliadei. (E mult prea reuşită să fi fost scrisă de mai multe condele!) In secolele dinaintea lui Homer, mulţi alţi poeţi greci au compus poeme mai scurte, cu acelaşi subiect, care i-au servit drept sursă de inspiraţie. Dar Homer nu s-a rezumat doar să însăileze Iliada pe baza poemelor preexistente.

El a selectat, aranjat, ordonat şi adăugit - insuflând rezultatului final geniul său artistic. Homer, omul care a creat această capodoperă, a trăit, se pare, în secolul al VlII-lea î.Hr., deşi s-au sugerat şi alte date, mai timpurii. Am presupus, de asemenea, că acelaşi om este principalul autor al Odiseei.

Deşi afirmaţia (care se bazează în principal pe diferenţa stilistică) potrivit căreia cele două poeme au fost compuse de autori diferiţi pare îndreptăţită, în ansamblu, asemănările dintre cele două poeme atârnă mai greu în balanţă.

De la început este evident că se cunosc foarte puţine date despre Homer însuşi; astfel, nu există nici un fel de informaţii biografice. Potrivit tradiţiei perpetuate din cele mai vechi timpuri Honier nu s-a născut nevăzător. Dar uimitoarele imagini vizuale din cele două poeme sugerează un Homer în nici un caz orb din naştere. Iar limba folosită îndreptăţeşte presupunerea că Homer a venit din Ionia, regiune situată pe ţărmul estic al Mării Egee.

Deşi pare greu de crezut că asemenea poeme lungi şi bine construite au putut fi o compoziţie orală, majoritatea cercetătorilor susţin acest lucru, cel puţin în partea de început. Nu se ştie când au fost transpuse pentru prima oară în formă scrisă. Ţinând seama de lungimea lor (în total, aproape 28 000 de versuri), pare puţin probabil să fi fost transmise cu atâta acurateţe fară să fi fost transcrise la scurtă vreme după compunerea lor.

Cert este că în secolul al VI-lea, cele două poeme erau considerate deja opere clasice importante; iar informaţiile biografice referitoare la Homer se pierduseră cu desăvârşire. După aceea, grecii au considerat Odiseea şi Iliada cele mai reprezentative capodopere literare ale naţiunii. În mod surprinzător, în toate secolele care au urmat, în ciuda nenumăratelor schimbări stilistice care au avut loc, reputaţia lui Homer a rămas neştirbită.

Dar în cazul lui, discrepanţa dintre reputaţie şi influenţă pare să fie deosebit de mare. Deşi în zilele noastre operele sale sunt studiate la şcoală, puţini oameni îi mai citesc pe Homer din plăcere. Contrastul cu Shakespeare, ale cărui poeme şi piese sunt citite, piesele lui fiind jucate foarte frecvent este izbitor.

Homer nu e prea des citat. Şi de astă dată remarcăm deosebirea faţă de, evident, Shakespeare sau alţi autori, cum ar fi Benjamin Franklin şi Omar Khayyam. O expresie des întrebuinţată, precum „un ban economisit este un ban câştigat" poate influenţa practic comportamentul personal, ba chiar atitudinile şi deciziile politice. În schimb, nu întâlnim citate asemănătoare din Homer.

În acest caz se pune întrebarea de ce l-am mai inclus pe Homer în această carte? Din două motive. În primul rând, datorită numărului ridicat de persoane - socotit de-a lungul secolelor - care au auzit sau au citit poemele homerice. În lumea antică, poemele lui Homer se bucurau de o popularitate mult mai mare decât în prezent.

În Grecia, operele sale erau cunoscute de o mare parte din populaţie şi mult timp au influenţat atitudinile religioase şi etice. Odiseea şi Iliada au fost accesibile nu numai intelectualilor din domeniul literaturii, ci şi liderilor politici şi militari. Mulţi conducători romani antici îl citau pe Homer, iar Alexandru cel Mare purta Iliada cu el în campanii. Chiar şi azi, Homer este autorul preferat al unora şi cei mai mulţi dintre noi i-am studiat operele la şcoală (cel puţin parţial).

Dar poate şi mai importantă a fost influenţa exercitată de Homer asupra literaturii. Toţi poeţii şi dramaturgii clasici greci s-au format la şcoala lui Homer. Personalităţi ca Sofocle, Euripide şi Aristotel - ca să amintim doar câţiva - au fost educaţi în tradiţia homerică şi s-au inspirat din opera lui.

Influenţa lui Homer asupra autorilor antici romani s-a dovedit aproape la fel de mare. Toţi au apreciat poezia sa. Când Virgilius - considerat adesea drept cel mai mare autor roman - şi-a scris capodopera, Eneida, a structurat-o după modelul Iliadei şi Odiseei.

Chiar şi în perioada modernă, practic fiecare scriitor însemnat a fost influenţat fie de Homer însuşi, fie de autori ca Sofocle şi Virgilius, care se formaseră ei înşişi la şcoala lui Homer. Nici un alt autor din istorie nu a mai exercitat o influenţă atât de mare şi de durată.

Ultimul argument este poate cel mai important. Pe parcursul ultimilor o sută de ani, s-ar putea ca Tolstoi să fi fost mai citit şi mai influent decât Homer. Dar Tolstoi nu a dominat literatura timp de douăzeci şi şase de secole, în timp ce influenţa lui Homer continuă de mai bine de 2700 ani. Este o perioadă foarte îndelungată, neegalată de multe personalităţi literare sau din alt domeniu.