Ioana d'Arc. (1412-1431). Capitan al armatelor Frantei in 1429 si 1430.

In serviciul lui Dumnezeu, al monarhiei si al Frantei
In timpul vietii, nimeni nu o considera o sfanta: ea evoca mai curand vechile legende germanice care afirmau ca Franta va fi salvata de o fecioara razboinica.

Originara din Lorena, regiune contestata de participantii la Razboiul de o suta de ani, Ioana, fiica de tarani instariti, reprezinta toate aspiratiile populare ale timpului: pacea garantata de o monarhie bine-cuvantata de Dumnezeu, unitatea regasita a unei natiuni si grandoarea unei tari alta data prospere.

Misiunea Ioanei
Analfabeta, animata de o credinta sincera si puternica, atasata monarhiei crestine si franceze, micuta Ioana incepe sa auda „voci" care ii ordona sa ia arma in mana in serviciul viitorului rege Carol VIL Aceasta misiune divina pare multora o noua cruciada, iar Ioana „Fecioara" este atit de sigura de ea incat reuseste sa-i convinga, dincolo de cercul restrans al partizanilor sai, pe Robert de Baudicourt, sef al armatelor Frantei, si apoi pe rege insusi.

Supusa la interogatorii de catre savanti ecleziastici, ea ii invinge pe sceptici foarte repede, deoarece prezicerile sale se realizeaza una dupa alta: ea elibereaza Orleans-ul invadat de trupele fidele englezilor, ii striveste pe adversarii sai la Meung, Beaugency si Patay. increzatoare datorita succeselor sale militare, ea determina incoronarea lui Carol VII la Reims si il conduce chiar pana la altar, purtand armura si camasa, ambele marcate cu numele lui Iisus si al Mariei. Extrem de populara, ea ii uimeste pe tovarasii sai de arme si da nastere in sanul poporului la un devotament care o face sa fie banuita de vrajitorie.

Actiunea postuma a Ioanei
Capturata de burgunzi si vanduta englezilor pentru cateva mii de livre, ea trebuie sa faca fata tribunalului Inchizitiei. Este insailat un proces trucat, destinat sa-i distruga imaginea. Convinsa de erezie, ea abjura din prudenta, apoi retracteaza. Ii este aplicata pedeapsa obisnuita si ea piere arsa pe rug, la Rouen, la 30 mai 1431. Actiunea militara fulgeratoare a Ioanei, care a fost sustinuta de un puternic elan national si religios, a contribuit intr-un mod exemplar la retragerea definitiva a englezilor de pe teritoriul francez: incepand cu 1453, acestia nu mai detineau decat orasul Calais.

O canonizare tardiva
In ciuda unei reabilitari mai vechi (1456), Ioana Fecioara, cu vesmintele ei de barbat, „vocile" si profetiile sale, a suscitat multa vreme scepticismul ierarhiei catolice romane.

Dar exploatarea patriotica a acestei eroine romantice avant la lettre era foarte vie in Franta. Ca sa detina iertarea pentru ca nu a sprijinit suficient tabara franceza in timpul primului razboi mondial, Vaticanul a facut din Ioana, numai beatificata pana atunci, o sfanta adevarata, printr-o canonizare oficiala in anul 1920.

RECENT

2018 Sănătatea - Publicaţie de sănătate şi divertisment