Ismail I. (1487-1524). Sah al Persiei din 1501 pina la sfirsitul vietii.

Creatorul Iranului
Facind din siism religia oficiala a Persiei, Ismail a ancorat aceasta regiune intr-o constiinta nationala puternica si a putut sa-i tina la respect pe otomanii sunniti.

Tineretea lui Ismail a fost o lunga fuga. Haituit de dusmani, tinarul conducator, pe atunci sub treisprezece ani, si-a gasit adapost pe linga triburile turcmene fidele. Din locul unde se afla, copil inca fiind, el trimitea mesaje sub forma de poeme religioase partizanilor sai. Putin cite putin, pretentiile sale de a fi un nou mesia au gasit ecou in rindul populatiei de triburi oprimate de catre otomani.

Erezia siita
Tinarul paria a dezvoltat impotriva acestor puteri instituite un discurs puternic revolutionar amestecat cu credinta musulmana inte-grista, facind sa creasca rapid numarul partizanilor sai. El a stiut sa utilizeze credinta locala in intoarcerea celui de-al „doisprezecelea imam", s-a proclamat ca facind parte din tabara lui Aii, ginerele lui Mahomed, profetul, si descendent al celui de-al saptelea imam, Sefi el-Din.

Popularitatea sa era atit de mare incit a fost considerat, el insusi, un sfint si a putut sa ia puterea la virsta de numai paisprezece ani, devenind astfel sah al Persiei. Feudalii din Azerbaidjan s-au supus, la fel ca si cei din Caldeea, din Ko-rosan si Mesopotamia, fara a-i uita pe infricosatorii uzbeci, care au trebuit chiar sa-si evacueze capitala, in cincisprezece ani, popoarele Iranului, unite prin credinta sau prin amenintare, erau capabile sa respinga atacurile otomanilor sultanului Selim „cel Aspru".

Ismail impotriva lui Soliman
Iscusinta turcilor in domeniul militar era foarte mare: armatele lui Ismail, alcatuite din arcasi nomazi, au rezistat cu greu artileriei otomanilor. Soliman Magnificul, fiul sultanului Selim, a condus un sir de expeditii de pedepsire a ereticilor sahului Persiei. Fiecare tabara se intrecea in cruzime, iar victimele se numarau cu zecile de mii.

Totusi, in ciuda suferintelor indurate, popoarele Iranului preferau o dinastie locala dominatiei straine. Liantul religios siit nu dateaza asadar de ieri, de azi. Ismail a fost, cu siguranta, cel care a facut din exceptia iraniana o realitate tangibila timp de multe secole.

Portretul lui Ismail
Dupa descrierile contemporanilor sai, coroborate cu povestiri ale unor calatori occidentali, Ismail avea anumite particularitati fizice care-i uimeau pe cei din jurul sau: bine facut, cu o mustata enorma, avea parul de un rosu aprins.

Pasionat de vinatoa-re, necrutator cu dusmanii, el isi putea masca violenta in spatele unei voci calde si unui ton politicos pentru ca, in clipa urmatoare, sa se lase in voia unor accese tunatoare de furie ucigasa. Toti apropiatii lui atribuiau unei ascendente cvasidi-vine devierile sale de comportament.