La sfîrşitul secolului al XVIII-lea, ANTOINE LAURENT DE LAVOIS1ER clarificase conceptul de element, iar chimia se desprindea definitiv de trecutul ei alchimist. Experimentele demonstrau limpede că diversele elemente cunoscute - oxigenul, carbonul, hidrogenul, mai puţin de o duzină în total - se combinau în proporţii definite şi constante.

Dar modelul fizic din spatele acestui fenomen a fost înţeles abia atunci cînd, în 1803, John Dalton a sugerat că elementele însele sînt alcătuite din atomi - „particule solide, masive, tari, impenetrabile, dar care se pot mişca".

Deşi descris de biografii săi din secolul al XlX-lea drept un geniu autodidact, John Dalton nu este considerat un experimentator formidabil; baza lui teoretică era mai degrabă rigidă, iar teoria sa nu a dat roade. Dar a fost un îndrăgit om de ştiinţă englez, iar munca lui a reprezentat un progres important şi a vestit fizica modernă, fiind „o punte între datele experimentale şi ipoteticii atomi", după cum scrie istoricul ştiinţei William H. Brock.

John Dalton s-a născut pe 5 sau 6 septembrie 1766 în Eaglesfield, un sătuc de lîngă Cockermouth, în comitatul Cumberland din Anglia. Tatăl lui, Joseph Dalton, era de meserie ţesător şi făcea parte din secta quakeri-lor, iar mama provenea dintr-o familie prosperă. El a urmat cursurile şcolii locale, iar la vîrsta de 12 ani, cînd institutorul a demisionat, tînărul Dalton a început să predea în locul lui. Elihu Robinson, un quaker local bogat şi instruit, în acelaşi timp rudă îndepărtată, a încurajat pasiunea tînărului John pentru ştiinţă.

În 1781, la vîrsta de 15 ani, Dalton s-a mutat la Kendall, unde a predat la o şcoală cu internat timp de doisprezece ani. în această perioadă a studiat matematica şi ştiinţele naturale cu John Gough, un filozof orb, dar foarte plin de viaţă şi elocvent, imortalizat de William Wordsworth în poemul „Excursie" („Şi-acuma parcă-l văd/Cu ochi mişcîndu-se sub geana deasă").

Încurajat de Gough şi de clima capricioasă a zonei rurale englezeşti, Dalton a înregistrat vremea din 1787 şi pînă în preajma morţii sale; prima lui lucrare, publicată în 1793, s-a numit „Observaţii meteorologice şi eseuri”. Probabil că observaţiile asupra vremii schimbătoare nu au nici o legătură cu teoria atomică pe care a elaborat-o ulterior. De pildă, îşi putea închipui că vaporii de apă nu se amestecă cu aerul, ci se dispersează ca particule în atmosferă pentru a condensa în nor şi a reveni pe pămînt sub formă de precipitaţii.

În 1793, Dalton a acceptat un post la New College din Manchester, un oraş în plină dezvoltare, care devenea focarul revoluţiei industriale. La Manchester s-a alăturat Societăţii Literare şi Filozofice, un cerc ştiinţific destul de important, care i-a oferit un mediu propice pentru a-şi continua studiile. în 1794, el a publicat primul studiu serios pe tema percepţiei eronate a culorilor - mult timp numită „daltonism” - o boală de care sufereau şi el, şi fratele său. În 1799, Dalton a renunţat la îndatoririle de profesor la New College şi a început să se întreţină din lecţiile private pe care le dădea copiilor proveniţi din clasa mijlocie în ascensiune din Manchester. Se pare că avea vocaţie de profesor. A publicat „Elemente de gramatică engleză” în 1801, chiar înainte să-şi înceapă cariera ştiinţifică propriu-zisă.

Dalton a prezentat pentru prima oară în detaliu teoria sa asupra atomilor în 1803, în cadrul unei prelegeri. Teoria se baza pe studiul proprietăţilor gazelor, de care se ocupaseră mult oamenii de ştiinţă ai secolului trecut. Elementele care se combină pentru a forma diverse gaze, spunea Dalton, sînt constituite din particule atomice mici, indestructibile, de greutăţi specifice şi care reprezintă fiecare un element diferit. în anumite condiţii, elementele se combină şi creează ceea ce numea el „atomi compuşi".

Astfel, apa, după cum a descoperit Lavoisier, era un atom compus din circa 12 părţi hidrogen şi vreo 87 părţi oxigen, un raport de aproximativ 7/1. Dalton a sugerat că raportul acesta se datorează greutăţii lor relative diferite. Hidrogenul fiind cel mai uşor dintre gazele cunoscute, Dalton i-a acordat masa 1; în consecinţă, oxigenul căpăta masa 7.

Dalton şi-a continuat cercetările şi a stabilit masa atomică relativă a tuturor elementelor cunoscute. Astfel, el spera să umple numeroasele lacune din literatura experimentală din domeniul chimiei. Deşi teoria atomică formulată de el era doar un scurt capitol din cartea sa „Noul sistem al filozofiei chimice”, publicată în 1808, aceasta avea să fie curînd recunoscută drept o contribuţie substanţială.

Istoricii ştiinţei sînt de mult timp reticenţi în privinţa valorii teoriei lui John Dalton. Deşi influenţa lui s-a făcut simţită în chimie, atomii au fost priviţi cu un anume scepticism aproape pe tot parcursul secolului al XlX-lea, în parte pentru că „atomul compus" al lui Dalton nu era identic cu conceptul ulterior de moleculă. Dalton presupunea că se pot lega doar tipuri diferite de atomi. Concepţia aceasta a avut un anume impact, dar era greşită. Atomii aceluiaşi element se pot combina, creînd molecule simple; iar moleculele simple se pot combina, formînd molecule complexe.

Încă din 1811, Amedeo Avogadro a propus o asemenea teorie şi a sugerat că volume egale de gaze trebuie să conţină acelaşi număr de molecule la aceeaşi presiune şi temperatură. Acest lucru avea drept consecinţă faptul că într-o moleculă de apă se găsesc doi atomi de hidrogen şi unul de oxigen. Dar legea lui Avogadro nu a fost recunoscută decît prin anii 1860; abia după aceea conceptul de moleculă s-a impus cu adevărat.
După 1810, Dalton nu a mai conceput nici o lucrare importantă, dar a continuat să efectueze experimente, să scrie şi să-şi revadă lucrarea.

De asemenea, a funcţionat ca profesor, fiind recunoscut ca o personalitate importantă a lumii ştiinţifice. În 1817 a devenit preşedinte al Societăţii Literare şi Filozofice din Manchester, post pe care l-a deţinut pînă la moarte. În 1822 a fost ales membru al Societăţii Regale, iar în acelaşi an a făcut o călătorie în Franţa, unde s-a întîlnit cu importanţi oameni de ştiinţă. In 1826, el a primit Medalia Regală „pentru promovarea obiectivelor şi progresului ştiinţei prin stimularea unei competiţii loiale între filozofi".

În ultimii ani de viaţă, Dalton nu a ţinut pasul cu progresele înregistrate în chimie, iar în 1830 facultăţile lui intelectuale erau în declin. Îşi crease propriul sistem pictografic de simboluri chimice şi nu s-a împăcat niciodată cu sistemul mult mai simplu şi mai eficient introdus de Jacob Berzelius. Mai mult, într-o înfierbîntată discuţie pe tema sistemului avansat în 1837 de Berzelius, Dalton s-a înfuriat şi a suferit primul dintre cele două atacuri cerebrale care i-au zdruncinat sănătatea. Pe 27 iulie 1844, un servitor l-a găsit căzut de-a latul patului, cu capul pe podea.

Dalton era un erou al ştiinţei engleze şi britanice, iar la corpul lui neînsufleţit depus la Primăria din Manchester au venit să-şi prezinte omagiile circa 40 000 de persoane. Nu s-a căsătorit niciodată, probabil nu fiindcă nu şi-ar fi dorit, ci mai degrabă pentru că abia la vîrsta mijlocie a căpătat independenţa financiară necesară.

Importanţa teoriei atomice nu trebuie subestimată nici astăzi. Biograful lui Dalton, Frank Greenaway, scrie: „[datorită ei] am creat noi materiale, noi surse de energie, am învins o serie de boli şi am început să descifrăm mecanismele vieţii". El adaugă că John Dalton „nu a fost în totalitate creatorul acestui dar oferit omenirii, însă poate fi considerat purtătorul darului care a venit de departe ca să ajungă pînă la el", de la vechea filozofie greacă, transformat apoi în atomul ştiinţei secolului al XlX-lea.

RECENT

Aspecte epidemilogice ale izbucnirilor cu boli diareice acute în Republica Moldova (Nadejda Gafin, Aliona Nastas, Ion Bîrcă, Adrian Cotelea, Vasile Sofronie)
02.01.2020

În articol sunt prezentate unele aspecte epidemiologice ale izbucnirilor cu boli diareice acute (BDA) în Republica Moldova în anii 2014-2 [ ... ]

Impactul asupra sănătății și cel socioeconomic al morbidității prin varicelă în Republica Moldova (Silvia Negară, Vasile Sofronie)
02.01.2020

A fost studiată și analizată epidemilogic morbiditatea prin varicelă în Republica Moldova în perioada 1985-2017. Studiul dat este unul [ ... ]

Coxartroza, simptomeCoxartroza, simptome
03.04.2019

Coxartroza este o afecţiune care se caracterizează prin dureri la nivelul şoldului. Este o afecţiune cronică, care apare în urma degra [ ... ]

Sindromul de intestin iritabil, una dintre cele mai răspândite disfuncții ale omului modernSindromul de intestin iritabil, una dintre cele mai răspândite disfuncții ale omului modern
03.04.2019

Sindromul de intestin iritabil este una dintre cele mai răspândite disfuncții ale omului modern. Statisticile arată că acesta afecteaz [ ... ]

Despre pietre la rinichiDespre pietre la rinichi
02.04.2019

Una dintre cele mai dureroase afectiuni este reprezentata de pietrele la rinichi, care pe atat de deranjanta esti si atat de raspandita pest [ ... ]

Sfecla roșie, o legumă importantă în lista alimentelorSfecla roșie, o legumă importantă în lista alimentelor
02.04.2019

Sfecla roșie ocupă un loc bine meritat pe lista alimentelor permise în orice dietă sănătoasă. Leguma este bogată în substanțe nutr [ ... ]

Cinci exerciții pentru o talie subțireCinci exerciții pentru o talie subțire
01.04.2019

Pentru a ne menține silueta este nevoie de o alimentație echilibrată, însă nu este de ajuns, aceasta ar trebui asociată cu un program  [ ... ]

Sindromul Raynaud, o afecțiune a arterelor perifericeSindromul Raynaud, o afecțiune a arterelor periferice
01.04.2019

Sindromul Raynaud reprezintă o afecțiune a arterelor periferice caracterizată prin modificarea succesivă a culorii degetelor mâinii și [ ... ]

Alte articole...
2018 Sănătatea - Publicaţie de sănătate şi divertisment