John Dalton (1766-1844) a fost un om de ştiinţă englez care a introdus la începutul secolului al XIX-lea ipoteza atomică în curentul principal al ştiinţei. El a furnizat astfel cheia care a făcut posibil progresul enorm al chimiei în perioada care a urmat.

Categoric, nu a fost singura persoană care a afirmat că toate obiectele materiale sunt compuse dintr-un mare număr de particule extrem de mici, indestructibile, numite atomi. Noţiunea fusese folosită şi de filozoful antic grec Democrit (460-370 î.Hr.?), dar probabil că exista încă dinainte. Ipoteza avea să fie preluată de Epicur (alt filozof grec) şi prezentată în mod strălucit de scriitorul roman Lucreţiu (mort în 55 d.Hr.), în faimosul poem De rerum natura („Despre natura lucrurilor").

Teoria lui Democrit (neacceptată de Aristotel) a fost abandonată în perioada Evului Mediu şi a avut un efect limitat asupra ştiinţei moderne. Totuşi, câţiva savanţi de frunte ai secolului al XlX-lea (inclusiv Isaac Newton) au susţinut concepte similare. Dar nici una din teoriile atomice nu fusese exprimată cantitativ şi nici nu se aplicase în cercetarea ştiinţifică. Mai mult, nimeni nu a văzut legătura dintre speculaţiile filozofice legate de atomi şi datele concrete ale chimiei.

În acest moment şi-a făcut apariţia Dalton. El a prezentat o teorie cantitativă clară, care se putea folosi la interpretarea experimentelor chimice, fiind uşor de verificat în laborator.

Deşi terminologia lui era uşor diferită de cea utilizată în prezent, Dalton a introdus noţiunile de atomi, molecule, elemente şi compuşi chimici. El a arătat limpede că, deşi numărul de atomi din lume este foarte mare, tipurile diferite de atomi sunt mai degrabă restrânse. (Cartea lui prezenta o listă de douăzeci de elemente sau specii de atomi; astăzi sunt cunoscute peste o sută de elemente.)

Deşi diferitele tipuri de atomi se deosebesc prin greutate, Dalton a susţinut că oricare doi atomi ai aceluiaşi tip sunt identici sub toate aspectele, inclusiv ca masă. (Experimente moderne sofisticate arată că există excepţii de la această regulă. Pentru fiecare element chimic există două sau mai multe tipuri de atomi - numiţi izotopi - care diferă puţin ca masă, dar au proprietăţile chimice aproape identice.) Dalton a inclus în cartea sa un tabel care indica masele relative ale diferitelor tipuri de atomi - primul tabel de acest gen întocmit vreodată, un instrument esenţial pentru teoria cantitativă atomică.

Dalton a afirmat la fel de limpede că oricare două molecule ale aceluiaşi compus chimic sunt combinaţii ale aceloraşi atomi. (De exemplu, orice moleculă de oxid de azot este formată din doi atomi de azot şi unul de oxigen.) De aici rezultă că un compus chimic dat - indiferent de modul de preparare sau de locul unde a fost găsit - conţine aceleaşi elemente, în exact aceleaşi proporţii a maselor. Aceasta era „legea proporţiilor definite", descoperită experimental de Joseph Louis Proust cu câţiva ani înainte.

Dalton şi-a prezentat atât de convingător teoria, încît în douăzeci de ani aceasta a fost adoptată de majoritatea oamenilor de ştiinţă. Mai mult, chimiştii au respectat programul sugerat în cartea sa: determinarea exactă a maselor atomice relative; analiza compuşilor chimici după greutatea lor; determinarea combinaţiei exacte de atomi care constituie fiecare fel de molecule. Succesul acestui program a fost, bineînţeles, copleşitor.

Este dificil să stabileşti importanţa ipotezei atomice. Ea este noţiunea centrală a chimiei moderne. În plus, ea reprezintă un prolog indispensabil pentru o mare parte a fizicii moderne.
Dalton s-a născut în 1766, în satul Eaglesfield din nordul Angliei. Deoarece nu a mai urmat cursurile şcolii, încă de la vârsta de unsprezece ani a fost aproape în întregime un autodidact. S-a remarcat ca un tânăr precoce, iar la doisprezece ani a devenit el însuşi profesor. Avea să rămână profesor sau preceptor particular aproape tot restul vieţii. La cincisprezece ani, s-a mutat în oraşul Kendal, iar la douăzeci şi şase, la Manchester, unde a locuit până la moartea sa, în 1844. Nu a fost niciodată căsătorit.

Dalton a început să manifeste interes faţă de meteorologie în 1 787, pe vremea când avea douăzeci şi unu de ani. Studiul aerului şi atmosferei a fost urmat de atenţia acordată proprietăţilor gazelor în general. Prin efectuarea unor serii de experimente, el a descoperit două legi importante care guvernează comportamentul gazelor.

Prima, prezentată de Dalton în 1801, prevede că volumul ocupat de gaz este proporţional cu temperatura sa. (Lege cunoscută sub numele de legea lui Charles, după savantul francez care o descoperise cu câţiva ani înainte de Dalton, dar care omisese să-şi publice rezultatele.) A doua, de asemenea prezentată în 1801, este cunoscută ca legea presiunilor parţiale a lui Dalton.

Până în 1804, Dalton îşi formulase teoria atomică şi definitivase o listă de mase atomice. Totuşi, principala lui carte, A New System of Chemical Philosophy („Un nou sistem al filozofiei chimice"), a apărut abia în 1808. Lucrarea aceasta l-a făcut celebru, iar în anii care au urmat i s-au acordat multe onoruri.

Întâmplător, Dalton suferea de un defect al vederii constând în incapacitatea de a deosebi anumite culori. Cum era şi firesc, situaţia aceasta i-a stârnit curiozitatea. A studiat subiectul şi în cele din urmă a scris o lucrare ştiinţifică despre acest defect al vederii - care se va numi, de altfel, daltonism -, prima consacrată vreodată subiectului respectiv.