Juan Domingo Peron. (1895-1974). Om de stat argentinian, preşedinte din 1946 în 1955 şi din 1973 în 1974.

Inventatorul „justiţiarismului"
Militar autodidact, simpatizant fascist şi mare manipulator al mulţimilor, Juan Peron a dat o forma originală populismului.

Charisma lui Juan Peron a fost recunoscută mai târziu: tânăr ofiţer, a trebuit să aştepte din 1930, al doilea război mondial pentru a găsi ocazia de a veni în faţa scenei. între 1939 şi 1941 a urmărit operaţiunile militare italiene ca trimis oficial şi a putut să-şi aprofundeze angajarea în cauza fascistă.

Totuşi, colonelul naţionalist dezaprobă aventura războinică a lui Mussolini şi Hitler. După modelul generalului Franco, a preconizat neutralitatea pentru a-şi păstra şansele în Argentina de după război.
După ce a revenit în ţară, a urcat rapid treptele pînă la preşedinţie (26 februarie 1946) inspirîndu-se din tehnicile de conducere a mulţimilor pe care le observase în Italia.

Justiţiarismul
Această nouă doctrină, care dezaprobă liberalismul şi socialismul şi al cărei nume se inspira dintr-o idee extrasă din gândirea lui Proudhon, este un amestec savant de concepţii, la origine contradictorii totuşi. Dirijism economic şi redistribuţie socială (creşterea salariilor, crearea de asigurări sociale şi pensii), dar şi controlul strict asupra sindicatelor muncitoreşti. Sprijin pentru ţărani, dar şi urbanizare excesivă. Democraţie directă (drept de vot pentru femei) şi mitinguri grandioase, dar şi preponderenţa puterii personale. Naţionalism virulent, dar şi deschidere către investiţiile străine, mai ales americane.

Madona „celor fără cămăşi"
Originalitatea cea mai frapantă a puterii lui Peron a fost folosirea permanentă a farmecului metresei sale Eva Duarte, numită „Evita", „la madona de los decamisados". Fostă prezentatoare la radio şi actriţă, folosindu-se de frumuseţea şi elocvenţa sa, Evita era capabilă să înflăcăreze mulţimile ca şi pe amantul ei, cu care s-a căsătorit după ce 1-a adus la putere în 1945, ca urmare a unei mobilizări populare fără precedent.

Departe de a trăi în umbra lui Peron, a ocupat o funcţie neoficială dar hotărâtoare în perioada propagandei justiţiariste şi până la sfârşitul vieţii, în 1952. Bulversaţi de dispariţia Evitei, „cei fără cămăşi" s-au îndepărtat treptat de Peron care a fost alungat de la putere în 1955.

Repetiţie ratată
Exilat la Madrid, Peron şi-a pregătit întoarcerea şi a reuşit să găsească o înlocuitoare credibilă a Evitei în persoana celei de a treia soţii. Măria Estela, numită Isabel Martînez („Isa-belita"). Chemat în ţară, ales preşedinte în 1973, Peron a lăsat, după moartea Isabelitei, care devine vicepreşedinta ţării, conducerea Argentinei.

Insă „justiţiarismul" nu putea să mai răspundă imperativelor crizei economice şi politice pe care o traversa ţara. în ciuda talentului de oratoare, Isabelita a fost îndepărtată printr-o lovitură militară de stat, în 1976.

RECENT

2018 Sănătatea - Publicaţie de sănătate şi divertisment