Karl Marx (1818-1883), principalul iniţiator al „socialismului ştiinţific", s-a născut în 1818, în oraşul Trier din Germania. Urmând tradiţia familiei, la şaptesprezece ani Karl s-a înscris la Universitatea din Bonn pentru a studia dreptul. Mai târziu însă, s-a transferat la Universitatea din Berlin şi în cele din urmă şi-a luat licenţa în filozofie la Universitatea din Jena.

După terminarea studiilor, Marx s-a orientat spre jurnalism şi o vreme a fost redactorul-şef al publicaţiei Rheinische Zeitung din Koln. Din cauza ideilor sale politice radicale s-a văzut însă nevoit să se mute la Paris. Aici l-a cunoscut pe Friedrich Engels, şi prietenia dintre cei doi avea să dureze tot restul vieţii.

Deşi fiecare dintre ei a scris mai multe cărţi sub semnătură proprie, colaborarea lor intelectuală a fost atât de strânsă încît operele lor combinate ar putea fi considerate ca o realizare colectivă. Am găsit de cuviinţă să-i includ pe Marx şi Engels în aceeaşi secţiune a lucrării de faţă, chiar dacă ea poartă doar numele lui Marx, deoarece lui i se atribuie în general (şi pe bună dreptate, după părerea mea) rolul de partener dominant în această relaţie.

Expulzat în scurt timp din Franţa, Marx a fost nevoit să se mute la Bruxelles. Aici avea să apară în 1847 prima lui lucrare importantă, Sărăcia filozofiei. În anul următor, împreună cu Engels a publicat Manifestul Comunist, cea mai citită dintre lucrările lor. În acelaşi an, Marx a revenit la Koln, dar a fost din nou expulzat, în doar câteva luni. Ulterior, s-a mutat la Londra, unde a rămas până la sfârşitul vieţii.

Deşi şi-a câştigat existenţa şi de pe urma ziaristicii, Marx şi-a petrecut cea mai mare parte a timpului la Londra, documentându-se şi scriind cărţi de politică şi economie. (În toţi aceşti ani, Marx şi familia sa s-au bucurat de sprijinul financiar generos al lui Engels.) Primul volum din Das Kapital („Capitalul"), cea mai importantă lucrare a lui Marx, a apărut în 1867. La moartea sa, în 1883, nu apucase să definitiveze celelalte două volume. Ele au fost redactate şi publicate de către Engels, pe baza însemnărilor şi a manuscriselor lăsate de Marx.

Scrierile lui Marx constituie baza teoretică a comunismului, precum şi a numeroase forme moderne de socialism. In momentul morţii acestuia, nici o ţară nu-i aplicase în practică ideile. Totuşi, în secolul care a trecut de atunci, guvernele comuniste au preluat puterea în multe ţări, printre care Rusia şi China. În altele, mişcările inspirate de învăţăturile sale s-au dezvoltat şi au încercat să acceadă la putere.

Activităţile acelor partide marxiste - incluzând munca de propagandă, asasinatele, terorismul şi rebeliunile organizate cu scopul preluării puterii, alături de războaie, represiuni brutale şi epurări sângeroase după instalarea lor în fruntea statelor - au tulburat planeta vreme de decenii şi au provocat pierderea a circa o sută de milioane de vieţi omeneşti! Nici un alt filozof din istorie nu a avut un asemenea impact asupra planetei în intervalul de timp scurs de la moartea sa. Probabil că o să-mi împărtăşiţi părerea că marxismul a fost un dezastru, şi economic şi politic, dar în nici un caz n-a reprezentat o mişcare lipsită de importanţă.

Dar pentru a evalua corect însemnătatea rolului jucat de Marx trebuie să ne gândim că el îşi împarte meritele - sau mai degrabă vina - pentru ceea ce s-a petrecut cu multe alte personalităţi, printre care se numără figuri remarcabile ca Lenin, Stalin şi Mao Tzedun.

Operele lui Marx nu au reprezentat literă de Evanghelie pentru guvernanţii sovietici. Marx a scris despre concepte precum dialectica hegeliană şi plus valoarea muncii, iar asemenea noţiuni abstracte par să fi avut efecte neînsemnate asupra politicii aplicate în problemele curente de către guvernele rus sau chinez.

S-a afirmat adesea că teoria economică a lui Marx este plină de erori. Fără doar şi poate, multe dintre previziunile acestuia s-au dovedit incorecte. De exemplu, el a prezis că în ţările capitaliste clasa muncitoare va deveni tot mai săracă o dată cu trecerea timpului, lucru care e clar că nu s-a întâmplat. Marx a mai prezis că, treptat, clasa mijlocie va dispărea, majoritatea membrilor săi urmând să îngroaşe rândurile proletariatului. Evident, nici această previziune nu s-a adeverit.

El mai era convins că extinderea mecanizării va duce la diminuarea profiturilor capitaliştilor, o prorocire care nu pare doar greşită, ci de-a dreptul stupidă. Totuşi, oricât de eronate ar fi teoriile lui economice, acest aspect nu are nici o legătură cu influenţa exercitată de Marx. Importanţa unui filozof nu rezidă în corectitudinea ideilor sale. Mai important este dacă ideile respective au pus oamenii în mişcare. În conformitate cu acest criteriu, se poate spune că, fără doar şi poate, importanţa lui Marx a fost enormă.

În general, mişcările marxiste au scos în evidenţă patru idei principale: (1) puţine persoane bogate duc un trai îndestulat, în vreme ce majoritatea muncitorilor trăiesc într-o relativă sărăcie; (2) singura modalitate de înlăturare a acestei nedreptăţi o constituie instaurarea unui sistem socialist - cu alte cuvinte, un sistem în care mijloacele de producţie sunt deţinute de stat, nu de indivizi particulari; (3) în majoritatea cazurilor, există o cale unică de instaurare a unui astfel de regim, cea a revoluţiei violente; (4) pentru menţinerea sistemului socialist, trebuie să fie statornicită dictatura partidului comunist.

Fiecare dintre primele trei idei a fost clar formulată cu mult înainte de Marx. Cea de-a patra derivă parţial din teoria lui Marx referitoare la „dictatura proletariatului". Totuşi, durabilitatea dictaturii sovietice pare a fi mai degrabă consecinţa practicilor lui Lenin şi Stalin decât a scrierilor lui Marx. Ca urmare, unii au susţinut că Marx a exercitat o influenţă pur formală asupra comunismului şi că respectul manifestat faţă de scrierile lui este doar de faţadă, reprezentând încercarea liderilor comunişti de a atribui justificări „ştiinţifice" unor idei şi politici care ar fi fost adoptate oricum.

Chiar dacă asemenea afirmaţii au un sâmbure de adevăr, ele sunt fără doar şi poate exagerate. Lenin, de exemplu, n-a afirmat numai că a urmat învăţăturile lui Marx, ci chiar le-a citit, le-a acceptat în totalitate şi a fost încredinţat că le respectă. Acelaşi lucru este valabil şi în privinţa lui Mao Tzedun şi a multor altor lideri comunişti. Nu excludem posibilitatea ca ideile lui Marx să fi fost greşit înţelese sau reinterpretate. Dar acelaşi lucru s-ar putea spune şi despre ideile lui lisus, Buddha sau Mahomed. Dacă toate politicile principale ale diferitelor conduceri şi mişcări marxiste s-ar fi inspirat direct din scrierile lui Karl Marx, l-aş fi considerat una dintre cele mai influente personalităţi din istoria omenirii.

Unele dintre ideile lui Marx - de exemplu, interesanta noţiune de „interpretare economică a istoriei" - sunt susceptibile de a-şi păstra influenţa chiar în condiţiile dispariţiei comunismului. Totuşi, un factor decisiv în stabilirea însemnătăţii rolului jucat de Marx ar fi estimarea importanţei pe termen lung a comunismului în istoria mondială. La un secol de la moartea lui Marx, se puteau număra peste un miliard de oameni care, cel puţin cu numele, se considerau adepţii lui. Nici o altă ideologie n-a avut vreodată atât de mulţi aderenţi - nu doar ca valoare absolută, ci şi ca fracţie din populaţia totală a globului. Acest fapt i-a făcut pe mulţi comunişti să spere (şi pe mulţi anticomunişti să se teamă) că în viitor marxismul va triumfa la scară mondială.

În prima ediţie a acestei cărţi scriam: „Deşi nu se poate aprecia cu certitudine cât de departe va ajunge comunismul şi cât de mult va dura, pare incontestabil că această ideologie este adânc încetăţenită şi că va continua să-şi exercite influenţa cel puţin câteva secole de acum încolo". Estimarea s-a dovedit nejustificat de pesimistă. O dată cu abolirea comunismului în Rusia, în alte republici ale fostei Uniuni Sovietice şi în majoritatea ţărilor care s-au aflat sub dominaţia acesteia, rolul marxismului în lume a scăzut rapid în anii din urmă şi se pare că acest declin este ireversibil.

Dacă într-adevăr aşa stau lucrurile - şi eu bănuiesc că da aceasta înseamnă că intervalul de timp în care marxismul a reprezentat o forţă importantă a fost de doar un secol, şi nu de câteva secole. Influenţa exercitată de Karl Marx pe scară mondială ar fi deci cu mult mai mică decât am estimat în prima ediţie a acestei cărţi. Dar chiar şi într-o atare situaţie, el rămâne o personalitate mult mai importantă decât Napoleon sau Hitler. Impactul acestora din urmă a fost mai limitat în timp şi spaţiu.

RECENT

Aspecte epidemilogice ale izbucnirilor cu boli diareice acute în Republica Moldova (Nadejda Gafin, Aliona Nastas, Ion Bîrcă, Adrian Cotelea, Vasile Sofronie)
02.01.2020

În articol sunt prezentate unele aspecte epidemiologice ale izbucnirilor cu boli diareice acute (BDA) în Republica Moldova în anii 2014-2 [ ... ]

Impactul asupra sănătății și cel socioeconomic al morbidității prin varicelă în Republica Moldova (Silvia Negară, Vasile Sofronie)
02.01.2020

A fost studiată și analizată epidemilogic morbiditatea prin varicelă în Republica Moldova în perioada 1985-2017. Studiul dat este unul [ ... ]

2018 Sănătatea - Publicaţie de sănătate şi divertisment