Dintre miile de cărţi scrise în China, aceea care a fost cel mai des tradusă şi citită în afara graniţelor ţării este un mic volum scris cu peste două mii de ani în urmă şi cunoscut sub numele de Daodejing (Cartea despre Cale şi Putere), textul central al filozofiei daoiste (taoiste).

E o carte subtilă, scrisă într-un stil extraordinar de criptic, ce lasă loc multor interpretări. Ideea centrală este aceea de Dao, tradusă de obicei prin „cale" sau „drum". Dar conceptul pare întrucâtva obscur, pentru că Daodejing începe prin cuvintele: „Dao care poate fi rostit/ Nu este eternul Dao; numele care poate fi numit/ nu este eternul nume". Însă Dao a mai fost înţeles şi în accepţiunea de „Natură" sau „Ordine firească".

Daoismul se bazează pe principiul potrivit căruia individul nu trebuie să lupte împotriva lui Dao, el fiind dator să i se supună şi să colaboreze cu acesta. Să te zbaţi pentru a obţine puterea sau să te foloseşti de ea nu este atât imoral, cât inutil şi prostesc. Dao nu poate fi înfrânt; omului nu-i rămâne altceva de făcut decât să trăiască în conformitate cu Dao. (Un daoist va fi capabil să demonstreze că apa, atât de moale, care curge fără să protesteze spre locurile cele mai joase şi se supune celei mai mici forţe fără să reziste, este cu toate acestea indestructibilă, în timp ce stâncile cele mai tari sunt măcinate de vreme.)

E de dorit ca preferinţele oricărei fiinţe umane să se îndrepte spre simplitate şi natural. Violenţa trebuie evitată, ca şi lupta pentru bani şi putere. Esenţial nu e să schimbi lumea, ci mai degrabă s-o respecţi. La fel, din punctul de vedere al guvernanţilor, o politică inactivă este cea mai înţeleaptă. Există deja prea multe reguli şi îngrădiri.

Adoptatrea unor legi noi sau modificarea în sens restrictiv a celor vechi duce, de obicei, la înrăutăţirea situaţiei. Taxele prea mari, progresele ambiţioase de guvernare şi războiul vin în contradicţie cu spiritul filozofiei daoiste.

Conform tradiţiei chineze, autorul lui Daodejing a fost un om numit Lao-zi (circa sec. IV î.Hr.), un presupus contemporan mai bătrân al lui Confucius. Dar Confucius a trăit în secolul al Vl-lea î.Hr., iar Daodejing, judecând după stil şi conţinut, pare să fie scrisă ceva mai recent. Există numeroase controverse în privinţa datei la care a fost elaborată. (Daodejing nu conţine nici o persoană, loc, dată sau eveniment politic.) Totuşi, anul 320 î.Hr. este o bună aproximare - în mod sigur, în marja de eroare de optzeci de ani.

Această problemă a stârnit multe dispute cu privire la datele biografice despre Lao-zi, şi la însăşi existenţa acestuia. Unele autorităţi în domeniu consideră că este corectă tradiţia că Lao-zi a trăit în secolul al Vl-lea î.Hr. şi deci nu el a scris cartea. Alţi savanţi au insinuat că Lao-zi este o figură legendară şi nimic mai mult.

Punctul meu de vedere, acceptat doar de o minoritate a savanţilor, este acela că:
1) Lao-zi a fost o persoană reală şi a scris Daodejing;
2) a trăit în secolul al IV-lea;
3) versiunea potrivit căreia Lao-zi ar fi fost un contemporan mai în vârstă al lui Confucius nu are nici o bază reală, fiind născocită ulterior de filozofii daoişti, pentru a spori prestigiul autorului şi al cărţii.

Este demn de menţionat faptul că, dintre scriitorii chinezi antici, nici Confucius (551-479 î.Hr.), nici Mozi (secolul al V-lea î.Hr.) şi nici Mengzi* (371-289 î.Hr.) nu îl menţionează pe Lao-zi şi nici Daodejing; totuşi, Jang Zhu, un important filozof daoist care a activat cu succes în jurul anului 300 î.Hr., îl citează pe Lao-zi în repetate rânduri.

Deoarece însăşi existenţa lui Lao-zi este subiect de dispută, ar trebui să privim cu scepticism şi detaliile lui biografice. Dar există surse respectabile care afirmă că Lao-zi s-a născut şi a trăit în nordul Chinei.

Pe parcursul vieţii el a fost istoric sau curator al arhivei oficiale, cel mai probabil la Luoyang, capitala monarhilor din dinastia Zhou. Lao-zi nu a fost numele lui originar, ci este mai degrabă unul onorific, care înseamnă cu aproximaţie „bătrânul maestru". A fost căsătorit şi a avut un fiu numit Tsung. Acesta a devenit general în statul Wei.

Presupunând că Lao-zi a fost autorul lucrării Daodejing, influenţa lui a fost considerabilă. Deşi foarte scurtă (mai puţin de şase mii de caractere chinezeşti, deci putând să intre pe o pagină de ziar!), cartea conţine multe invitaţii la meditaţie. O întreagă pleiadă de filozofi daoişti au folosit această carte ca punct de plecare pentru propriile lor idei.

În Occident, Daodejing este mult mai populară decât scrierile lui Confucius sau ale oricărui filozof confucianist. Astfel, au apărut cel puţin patruzeci de traduceri diferite, performanţă nemaiînregistrată în cazul altor cărţi, cu excepţia Bibliei.

În China, filozofia dominantă a fost confucianismul, iar acolo unde între ideile lui Lao-zi şi cele confucianiste apar divergenţe, chinezii au preferat, în general, să le adopte pe acestea din urmă. În multe cazuri, ideile daoiste au fost pur şi simplu asimilate filozofiei confucianiste şi deci au influenţat milioane de oameni care nu se consideră daoişti.

De asemenea, daoismul şi-a pus pecetea asupra dezvoltării filozofiei budiste chinezeşti, în particular asupra budismului Zen. Deşi în prezent puţini oameni se consideră daoişti, nici un alt filozof chinez - cu excepţia lui Confucius - nu a avut un impact atât de puternic şi pe termen lung ca Lao-zi asupra gândirii umane.