Lenin (Vladimir Ilici Ulianov). (1870-1924). Conducator revolutionar rus, aflat la putere din 1917 pina la sfirsitul vietii.
Creatorul URSS
Marx se gindise la revolutia comunista. Lenin a facut ca revolutia sa devina reala si i-a dat un teritoriu: Uniunea Sovietica.
Vladimir Ulianov e un student revolutionar care nu se multumeste cu adunarile comitetelor. Se initiaza in economie pentru a verifica daca analizele lui Marx sint valabile pentru Rusia tarista (Dezvoltarea capitalismului in Rusia, 1899), participa la diverse miscari protestatare care il silesc in curind sa se exileze, din motive de securitate.
Lider in exil
In foarte putin timp, datorita numeroaselor polemici destinate sa impuna propria interpretare a marxismului aplicat la realitatea ruseasca, va deveni liderul miscarii. Tulburarile care izbucnesc regulat in Rusia, incepind din 1898, sint pentru el tot atitea ocazii de a-si consolida pozitia. Dupa esecuri succesive, intre care faimoasa „revolutie ratata" din 1905, revolutionarii rusi accepta, incet- incet, preponderenta lui Lemn in fruntea miscarii de contestare.
Va trebui sa astepte mult timp la Geneva si la Paris unde se exilase, inainte de a vedea pregatite conditiile organizarii loviturii de stat reusite: dezastrele razboiului au subrezit regimul tarist intr-atit incit Lenin, revenit in secret in Rusia, planuieste, impreuna cu alti revolutionari, intre care Lev Trotki, rasturnarea puterii.
Teoria si practica revolutiei
Trotki, eroul revolutiei din 1905, ii acorda sprijinul si admite, impreuna cu Lenin, ca situatia „s-a copt". Peste tot la mitinguri, in fata muncitorilor in greva, in fata soldatilor dezertori, demobilizati sau in deruta, Lenin incearca sa convinga de credibilitatea ideii unei schimbari profunde. „Cind cei de sus nu mai pot, scrie el, iar cei de jos nu mai vor, Revolutia poate izbucni".
Luind ca exemplu sovietele, comitetele de muncitori si de soldati, Lenin ridica multimile datorita elocventei sale inflacarate, gesturilor energice si simplitatii explicatiilor: promite pacea femeilor care au soti pe front, piine muncitorilor din orase si pamint mujicilor exploatati.
In foarte putin timp, Trotki, organizator fara pereche, pune la punct cucerirea Palatului de Iarna, cucerire care are semnificatia finalului puterii tariste in Rusia. Revolutia din Octombrie, prima realizare politica concreta a revolutionarilor marxisti, va bulversa esichierul strategic al planetei: o mina de „revolutionari profesionisti", dupa expresia leninista, a luat puterea pe cel mai vast imperiu al pa-mintului, si s-a hotarit sa organizeze aici o societate comunista care va fi baza de sprijin a revolutiei internationale visate de Marx si de partizanii sai, cu patru decenii mai inainte.
Comunismul sub Lenin
Fondarea unui partid solid, luarea puterii si semnarea unei paci separate cu Prusia, pentru a avea libertate de actiune, nu puteau fi de ajuns. Lenin a cautat sa construiasca un stat de tip nou. Constient de caracterul inaugural al evenimentului pe plan istoric, vrea sa consolideze „dictatura proletariatului", imagi-nind in acelasi timp mijloace destinate sa evite birocratizarea.
Absolut sincer in obiectivele sale, mai mult pragmatic in ceea ce priveste mijloacele, Lenin va sti sa obtina aprobarea a numeroase compromisuri pentru ca Republica Federala Socialista Rusa, creatia sa, sa supravietuiasca razboiului civil si dezorganizarii economice. Dar, cu putin inainte de moartea sa, prevazind dificultatile viitoare, batrinul lider analiza statul pe care il crease, scriind: „Noi am stabilit un regim care nu e nici democratic, nici popular; trebuie sa fim atenti..."
Cultul personalitatii
Cu toale ca se opunea din principiu acestui mijloc demagogic de guvernare, sintem siliti sa constatam ca Lenin lasa sa se dezvolte, din timpul vietii, din motive tactice, un adevarat cult in jurul persoanei sale, pentru a putea aduna poporul rus sub drapelul revolutiei.
Dupa moartea lui Lenin, flecare se foloseste de imaginea sa pentru a pretinde ca ii mosteneste convingerile. Astfel, Trotki si Stalin poarta in egala masura responsabilitatea devierilor care au avut loc in Uniunea Sovietica in acest domeniu.
Maestru ginditor
Lenin a fost lider si in plan teoretic: a imbogatit intr-adevar teoria lui Marx cu citeva concepte pe care predecesorul sau nu le avea. Astfel, in Statul si Revolutia si Imperialismul, stadiu suprem al capitalismului, a definit cu precizie citeva elemente de doctrina care Justifica faptul ca azi se mai vorbes-le inca de „leninism".