Ludovic cel Sfânt (Ludovic IX) (1214-1270). Rege al Frantei din 1226 pana la sfarsitul vietii.

Justitia si credinta
Nepot al lui Filip Augustus si bunic al lui Filip cel Frumos, Ludovic cel Sfant apare ca un om blajin in mijlocul acestor razboinici. insa idealurile sale l-au facut sa puna adesea mana pe arme.

Regele cruciat
Dupa ce, la conciliul de la Lyon, papa Inocentiu IV a propovaduit cea de-a saptea cruciada, regele a adunat, in 1248, o armata si a imbarcat-o pentru Egipt, unde a cucerit mai multe orase mari.

Insa dezbinarile din tabara crestina, carora personalitatea sa nu a reusit sa le puna capat, si abilitatea conducatorilor musulmani au condus aceasta cruciada la dezastru: regele Frantei a fost prins si apoi eliberat contra unei rascumparari. Deceptionat de acest esec, Ludovic cel Sfant a ramas in Palestina inca patru ani si si-a pus intreaga energie in organizarea posesiunilor francilor. Simtul dreptatii si exemplul unei credinte inflacarate, alaturi de o hotarare uneori violenta, au redat putina incredere unei populatii crestine ingrijorate de avansarea islamului in Tara Sfanta.

La mai putin de douazeci de ani dupa aceea, Ludovic cel Sfant a organizat ultima cruciada pentru a-i razbuna pe cei 17 000 de morti din Antiohia si pe cei 100 000 de crestini pe care turcii si arabii i-au inrobit cu doi ani mai inainte. Dar, in timpul asediului de la Tunis, ciuma s-a raspandit in tabara cavalerilor crestini. Regele a murit in cortul sau la scurt timp dupa aceea. Nici un alt suveran cruciat nu putea sa-si asume conducerea expeditiei. Dupa douazeci de ani, intre 1288 si 1291, toate orasele crestine din Palestina au fost recucerite de musulmani, de aceasta data definitiv.

„Regele dominican"
Faima Ludovic cel Sfant, intemeiata pe o rigoare morala absoluta, ramane aceea a unui rege drept si milostiv. Dar convingerile sale extremiste l-au impins catre intransigenta: el a fost pe punctul de a deveni un calugar dominican in plina domnie, optand, in cele din urma, pentru doua cruciade interne care i-au strivit pe ultimii catari si i-au saracit pe evreii din Franta. Ludovic a intarit Inchizitia si i-a sustinut pe dominicani.

Piosenia regelui l-a facut sa cumpere - in aur de la imparatul Bizantului o bucata din „crucea adevarata" si coroana de spini a lui Hristos. Sainte-Chapefle a fost ridicata pentru a adaposti aceste relicve.

Regele judecator
Ludovic cel Sfant a reusit sa mentina Franta in pace cu toti vecinii sai crestini intre anii 1240si 1270. Ela profitat de acesti treizeci de ani pentru a reforma tribunalele feudale si ecleziastice, a intarit puterea oamenilor legii, a interzis duelurile, a retras baronilor dreptul de executie si a pus tribunalele locale sub controlul regal.

In fiecare duminica dupa slujba, regele, dupa cum relateaza Joinville, „mergea in padurea Vincennes si se rezema de un stejar; toti cei care aveau probleme veneau sa-i vorbeasca fara jena.' Astfel, dupa ce a fondat spitale si a finantat aziluri de batrani. Ludovic cel Sfant a adaugat si dreptatea la milostenia ce-l caracteriza...

RECENT

Aspecte epidemilogice ale izbucnirilor cu boli diareice acute în Republica Moldova (Nadejda Gafin, Aliona Nastas, Ion Bîrcă, Adrian Cotelea, Vasile Sofronie)
02.01.2020

În articol sunt prezentate unele aspecte epidemiologice ale izbucnirilor cu boli diareice acute (BDA) în Republica Moldova în anii 2014-2 [ ... ]

Impactul asupra sănătății și cel socioeconomic al morbidității prin varicelă în Republica Moldova (Silvia Negară, Vasile Sofronie)
02.01.2020

A fost studiată și analizată epidemilogic morbiditatea prin varicelă în Republica Moldova în perioada 1985-2017. Studiul dat este unul [ ... ]

2018 Sănătatea - Publicaţie de sănătate şi divertisment