Mulţi oameni au contribuit la descoperirea electricităţii. Charles Augustine de Coulomb, contele Alessandro Volta, Hans Christian Oerstedt şi Andre Marie Ampere se numără printre cei mai importanţi. Dar mult deasupra celorlalţi se ridică doi oameni de ştiinţă britanici, Michael Faraday şi James Clerk Maxwell.

Michael Faraday s-a născut în 1791, în Newington, Anglia. Provenea dintr-o familie săracă şi într-o bună măsură a fost un autodidact. Fiind ucenic de la paisprezece ani la o legătorie de cărţi şi librărie, el a profitat de situaţie ca să citească foarte mult.

La douăzeci de ani, a participat la conferinţele susţinute de un celebru om de ştiinţă britanic, sir Humphry Davy, şi a fost fascinat. I-a scris lui Davy şi în cele din urmă a ajuns asistentul acestuia. În câţiva ani, Faraday făcea importante descoperiri pe cont propriu. Deşi nu avea o bună pregătire matematică, ca fizician experimentator era de neîntrecut.

Prima inovaţie importantă a lui Faraday în domeniul electricităţii datează din anul 1821. Cu doi ani mai devreme, Oersted descoperise că un ac de busolă magnetică obişnuită este deviat dacă un curent electric trece printr-un fir conductor situat în apropiere. Faraday şi-a dat seama că, dacă ar menţine fix magnetul, firul electric s-ar putea mişca.

Lăsându-se condus de intuiţie, el a reuşit să construiască un dispozitiv ingenios, în care un conductor se rotea continuu în vecinătatea unui magnet, atâta timp cât un curent electric străbătea firul conductor. De fapt, Faraday inventase primul motor electric, primul dispozitiv care folosea curentul electric pentru a pune în mişcare un obiect material. Aşa primitivă cum era, invenţia lui Faraday a constituit strămoşul tuturor motoarelor electrice folosite azi în întreaga lume.

A fost un uriaş pas înainte. Totuşi, utilitatea sa practică era limitată, atâta timp cât nu exista o altă metodă de generare a curenţilor electrici în afară de primitivele baterii chimice din acea epocă. Faraday era convins că trebuie să existe o modalitate oarecare de folosire a magnetismului pentru generarea electricităţii şi a continuat să caute o astfel de metodă.

Se ştie că un magnet staţionar nu va induce un curent electric într-un conductor apropiat. Dar în 1831, Faraday a descoperit că dacă un magnet este trecut printr-o buclă de sârmă închisă, un curent va fi indus în acea sârmă în timp ce magnetul se mişcă. Acest efect poartă denumirea de inducţie electromagnetică, iar descoperirea legii care îl guvernează („legea lui Faraday") este în general considerată cea mai importantă dintre realizările lui Faraday.

Aceasta a fost o descoperire monumentală, din două motive. Mai întâi, legea lui Faraday are o importanţă fundamentală pentru înţelegerea teoretică a electromagnetismului. În al doilea rând, inducţia electromagnetică poate fi folosită pentru generarea curentului electric continuu, aşa cum a demonstrat însuşi Faraday construind dinamul electric.

Deşi generatoarele electrice moderne, care furnizează energie electrică pentru oraşele şi fabricile noastre, sunt mult mai sofisticate decât dispozitivul lui Faraday, toate se bazează pe acelaşi principiu, al inducţiei electromagnetice.

De asemenea, Faraday a contribuit şi la dezvoltarea chimiei. El a pus la punct metode pentru lichefierea gazelor şi a descoperit diferite substanţe chimice, printre care şi benzenul. De o importanţă şi mai mare este activitatea sa din domeniul electrochimiei (studiul efectelor chimice ale curentului electric).

În urma experimentelor atente efectuate de Faraday, au fost formulate cele două legi ale electrolizei care-i poartă numele şi care formează fundamentul electrochimiei. În plus, el a popularizat o bună parte din terminologia importantă folosită în acel domeniu, cum ar fi anodul, catodul, electrodul şi ionul.

Faraday a fost cel care a introdus în fizică conceptul de linii magnetice de forţă şi linii electrice de forţă. Punând accentul principal nu pe magneţii înşişi, ci pe câmpurile dintre ei, el a pregătit terenul pentru alte progrese în fizica modernă, inclusiv ecuaţiile lui Maxwell.

Faraday a mai descoperit că, dacă lumina polarizată este trecută printr-un câmp magnetic, polarizarea acesteia se va modifica. Importanţa acestei descoperiri rezidă în faptul că a fost primul indiciu în privinţa existenţei unei relaţii între lumină şi magnetism.

Faraday nu a fost înzestrat doar cu o inteligenţă strălucită, ci s-a remarcat şi ca un bărbat chipeş şi un foarte popular conferenţiar de ştiinţă.

Cu toate acestea, era un om modest şi neobişnuit de insensibil la celebritate, bani şi onoruri. A refuzat titlul de cavaler, precum şi oferta de a deveni preşedinte al Societăţii Regale Britanice. A avut o căsnicie lungă şi fericită, dar lipsită de copii. A murit în 1867, în apropiere de Londra.

RECENT

2018 Sănătatea - Publicaţie de sănătate şi divertisment