Întrucât realizările celor doi fraţi se întrepătrund atât de strâns, ei au fost prezentaţi în cadrul aceleiaşi secţiuni. Wilbur Wright (1867-1912) s-a născut în 1867, în Millville, Indiana, iar Orville Wright (1871-1948), fratele său, în 1871, în Dayton, Ohio. Amândoi au urmat şcoli medii, şi întâmplarea face ca nici unul să nu-şi fi luat diploma de absolvire.
Amândoi aveau aptitudini mecanice şi manifestau un viu interes pentru zborul cu aparate pilotate. În 1892 ei au înfiinţat un atelier unde vindeau, reparau şi fabricau biciclete. Această ocupaţie le-a asigurat fondurile pentru activitatea care-i pasiona, şi anume cercetările de aeronautică.
Citeau cu aviditate scrierile înaintaşilor lor în aeronautică - Otto Lilienthal, Octave Chanute şi Samuel P. Langley. Începând din 1899, şi-au concentrat atenţia asupra problemei zborului. În decembrie 1903, după ceva mai mult de patru ani de muncă, eforturile lor au fost încununate de succes.
Se poate naşte întrebarea de ce fraţii Wright au avut câştig de cauză în vreme ce atâţia alţii au eşuat. Există mai multe explicaţii pentru reuşita lor. În primul rând, două creiere laolaltă sunt mai puternice decât unul singur. Fraţii Wright au lucrat tot timpul împreună şi au colaborat perfect unul cu celălalt. În al doilea rând, ei au avut înţelepciunea ca mai înainte de a se apuca să construiască un avion cu motor să înveţe să zboare. Dar cum să înveţi să zbori dacă nu ai avion? Răspunsul e simplu: fraţii Wright au deprins tainele zborului cu ajutorul planoarelor. Au început să lucreze cu zmeie de hârtie şi planoare în 1899.
Anul următor, ei au testat primul planor capabil să poarte un om la Kitty Hawk, în Carolina de Nord. Nu au fost mulţumiţi de rezultate. Au construit şi au verificat un al doilea planor în 1901 şi un al treilea în 1902. Al treilea planor încorpora unele dintre inovaţiile lor cele mai importante. (Câteva dintre principalele lor patente, înaintate spre brevetare în 1903, se refereau mai degrabă la acel planor, decât la primul avion cu motor.) Cu al treilea planor, ei au efectuat peste o mie de zboruri reuşite. Fraţii Wright deveniseră deja cei mai buni şi cei mai experimentaţi piloţi de planor din lume înainte de a începe construirea primului aparat de zbor cu motor.
Experienţa acumulată în zborurile cu planorul constituie a treia explicaţie a succesului lor. Majoritatea celor care mai încercaseră să construiască avioane fuseseră preocupaţi în primul rând de modul de desprindere a dispozitivelor respective de sol. Fraţii Wright şi-au dat seama, în mod corect, că problema cea mai mare va fi controlul aparatului după înălţarea acestuia în aer. Prin urmare, eforturile lor s-au îndreptat în direcţia descoperirii unei modalităţi de menţinere a stabilităţii şi a controlului aparatului în timpul zborului. Ei au reuşit să pună la punct mijloace de control triaxial al avionului care, în felul acesta, avea o manevrabilitate perfectă.
De asemenea, fraţii Wright au perfecţionat designul aripii. Ei şi-au dat seama în scurt timp că nu se puteau bizui pe datele publicate anterior în legătură cu acest subiect. Prin urmare şi-au construit propriul tunel aerodinamic, unde au testat peste două sute de suprafeţe diferite de aripi. În urma acestor experienţe, ei au întocmit nişte tabele care evidenţiau raportul dintre presiunea aerului asu
pra aripii şi forma respectivei aripi. Această informaţie a fost în continuare folosită pentru proiectarea aripilor aparatului lor.
În ciuda tuturor acestor realizări, eforturile fraţilor Wright nu ar fi fost încununate de succes dacă nu ar fi apărut la momentul istoric potrivit. Încercările de realizare a unor zboruri motorizate erau inevitabil sortite eşecului în prima jumătate a secolului al XIX-lea. Motoarele cu abur aveau o greutate mare în raport cu puterea pe care o produceau. Când fraţii Wright şi-au început activitatea, deja fuseseră inventate motoare cu combustie internă cu randament sporit.
Totuşi, raportul necorespunzător dintre greutate şi putere făcea imposibilă utilizarea motoarelor respective la un aparat de zbor. Întrucât nici un fabricant de motoare nu părea capabil să proiecteze un motor cu un raport scăzut între cele două elemente, fraţii Wright (cu ajutorul unui mecanic) şi-au proiectat singuri unul. Deşi au consacrat relativ puţin timp proiectării motorului, cei doi au reuşit să construiască un motor superior celor existente pe piaţă, ceea ce constituie un indiciu al geniului acestora. În plus, fraţii Wright au fost nevoiţi să-şi proiecteze singuri şi elicele. Cea pe care au folosit-o în 1903 avea un randament de 66%.
Primul zbor s-a desfăşurat pe data de 17 decembrie 1903, la Kill Devii Hill, în apropiere de Kitty Hawk. În acea zi, fiecare dintre fraţi a efectuat câte un zbor. Primul zbor, realizat de Orville Wright, a durat 12 secunde şi a acoperit o distanţă de 35 de metri. Zborul final, efectuat de Wilbur Wright pe distanţa de 260 de metri, a durat 59 de secunde. Construcţia primului avion, pe care l-au botezat Flyer I (cunoscut astăzi ca Kitty Hawk), a costat mai puţin de o mie de dolari. Avea o anvergură a aripilor de circa 12 metri şi cântărea aproximativ 340 kilograme. Motorul acestuia, de 12 CP, cântărea doar 77 kg. Acest prim avion se află acum la Muzeul Naţional al Spaţiului şi Aerului din Washington D.C.
Deşi au fost cinci martori la acele prime zboruri, doar câteva ziare au relatat evenimentul a doua zi (şi, ca notă generală, cu destule inexactităţi). Ziarul local din Dayton, Ohio, l-a ignorat complet. De fapt, aveau să mai treacă cinci ani până când lumea şi-a dat seama că, într-adevăr, se înfăptuise primul zbor cu un aparat pilotat de om.
După zborurile de la Kitty Hawk, fraţii Wright au revenit la Dayton, unde au construit al doilea avion, Flyer II. În 1904 au efectuat 105 zboruri, fără ca, de fapt, să stârnească prea mult interes. Chiar dacă multe dintre zboruri au avut loc în apropiere de Dayton, majoritatea oamenilor refuzau în continuare să creadă că avionul chiar fusese inventat. În 1906, de exemplu, ediţia pariziană a ziarului Herald Tribune publica un articol despre fraţii Wright cu titlul „Flyers or Liars?" („Zburători sau mincinoşi?")
Şi iată că în 1908 fraţii Wright reuşesc în sfârşit să spulbere îndoielile opiniei publice. Wilbur Wright a dus unul dintre avioane în Franţa, a făcut câteva demonstraţii publice de zbor şi a înfiinţat o companie menită să le promoveze invenţia. Între timp, în Statele Unite, Orville Wright făcea demonstraţii publice similare. Din nefericire, pe 17 decembrie 1908, avionul cu care zbura s-a prăbuşit.
A fost singurul accident grav suferit de vreunul dintre cei doi fraţi. Unul dintre pasageri a decedat, iar Orville şi-a rupt un picior şi două coaste, dar a scăpat cu viaţă. Oricum, zborurile sale încununate de succes convinseseră guvernul american să semneze un contract de livrare a unui anumit număr de avioane către Departamentul de Război al Statelor Unite, iar în 1909, bugetul federal a inclus o alocaţie de 30000 de dolari pentru aviaţia militară.
O bună bucată de timp, fraţii Wright şi-au disputat în instanţă brevetul invenţiei cu alţi pretendenţi rivali, dar în 1914 tribunalul a decis să le dea dreptate celor doi fraţi. Între timp, Wilbur Wright s-a îmbolnăvit de febră tifoidă şi a murit în 1912, la vârsta de patruzeci şi doi de ani. Orville Wright, care în 1915 şi-a vândut acţiunile de la compania de avioane, a trăit până în anul 1948. Nici unul dintre fraţi nu s-a căsătorit.
În pofida cercetărilor anterioare efectuate în acest domeniu, nu încape nici o îndoială că fraţilor Wright le revine cel mai mare merit în inventarea avionului. Prin urmare, pentru a le stabili locul în istorie, trebuie să ţinem seama de importanţa avionului însuşi. După părerea mea, avionul este o invenţie mult mai puţin importantă decât tiparniţa sau motorul cu abur, care au revoluţionat întregul mod de existenţă al oamenilor.
Şi totuşi, avionul constituie o invenţie de mare însemnătate, având aplicaţii civile şi militare deopotrivă. În câteva decenii, avionul a „contractat" planeta noastră, altădată uriaşă, şi a transformat-o într-o lume mică. Mai mult decât atât, realizarea cu succes a zborului cu echipaj uman a reprezentat o etapă preliminară esenţială pentru dezvoltarea zborurilor spaţiale.
Din vremuri imemoriale, oamenii au visat să zboare. Dar persoanele pragmatice au crezut întotdeauna că „covoarele zburătoare" din O mie şi una de nopţi erau doar nişte vise irealizabile. Geniul fraţilor Wright a împlinit visul vechi de milenii al omenirii şi a transformat o poveste în realitate.