Otto I cel Mare (912-973). Rege german, apoi imparat al Sfantului Imperiu din 962 pana la sfarsitul vietii.
Un Charlemagne al germanilor
El a facut din Germania devastata un stat puternic si prosper, capabil sa tina piept insusi papei. Succesul lui s-a concretizat in jurul unei noi idei, aceea a natiunii germane.
Prabusirea Imperiului Carolingian, presiunea puternica a popoarelor slave, invaziile scandinave si certurile dinastice au impins Germania medievala, intr-un secol, intr-o dezordine de nedescris. Fara indoiala, de la Tratatul de la Verdun, in 843, exista o Germanie guvernata de un rege, cuprinsa intre Franta, Alpi, Marea Nordului, barbarii din est si hoardele vikingilor. in realitate insa, nici o putere centrala credibila nu a reusit sa se faca auzita timp de un secol; preocupati de ei insisi, ducii de Alemania, de Saxa, de Bavaria, de Franconia, de Tu-ringia, de Suaba si de Lorena au luptat, de bine, de rau, impotriva dezordinilor din exterior si din interior cu rezultate mediocre.
Nasterea Germaniei
A trebuit ca Otto I sa urce pe tronul Saxei, in anul 936, pentru ca un veritabil proiect colectiv german sa capete forma. Animat de visul de a reconstrui Imperiul Roman, Otto si-a exprimat inca de la incoronare, la varsta de 24 de ani, dorinta de a se situa in fruntea unei mari miscari de unificare a ducatelor germane sub o autoritate care ar dispune de un prestigiu imperial. Modelul roman sau bizantin, ca si exemplul, mai recent, al Imperiului Carolingian pareau acceptabile nobililor Germaniei.
In ciuda numeroaselor conspiratii (emanand mai ales de la propriul frate si de la cativa duci neincrezatori), Otto a reusit sa castige unanimitatea in jurul proiectului de reunificare a Germaniei cu Italia. De altfel, toti germanii erau de acord cu ideea de a-i alunga pe vikingi si pe slavi.
Otto s-a dovedit a fi un strateg la fel de bun atat pe campul de lupta, cit si in materie de diplomatie. El a obtinut sprijinul poporului alungandu-i pe invadatorii vikingi, polonezi si maghiari; a cucerit favoarea bisericii oferindu-le episcopiilor, pe care ii numea personal, tot felul de facilitati. A cucerit simpatia nobilimii pe care a lasat-o sa cucereasca Italia, pe care a anexat-o prin casatoria cu frumoasa Adelaida, vaduva regelui Lothar.
Anul 962 marcheaza, dincolo de nasterea Sfantului Imperiu Roman Germanic, si pe cea a natiunii germane.
Poveste de dragoste
La inceput, Otto nu a vazut in Adelaida de-cat vaduva unuia dintre rivalii sai. A se casatori cu ea nu a fost, deci, decit o abila manevra politica. insa cuceritorul Romei s-a indragostit de frumoasa italianca si a asociat-o guvernarii sale. Dupa moartea lui Otto si a fiului sau, Adelaida, bunica tanarului rege Otto III, a condus imperiul timp de opt ani, pana in anul 1010, si a incercat chiar sa realizeze unul din visurile sotului ei, si anume o alianta cu bizantinii.