Otto von Bismarck (1815-1898). Om de stat prusac, cancelar al Germaniei intre 1871-1890.

Creatorul unitatii germane
Acest conservator a dus o politica sociala indrazneata si si-a zdrobit toti adversarii din interiorul si din exteriorul Prusiei. El a dat un stat natiunii germane.

Identitatea nationala germana nu se sprijinea pe nici o cetatenie clara: impartirea in imperii fluctuante, in principate rivale si in orase libere impiedica de secole poporul german sa formeze un stat unic care sa aiba autoritate asupra unui teritoriu unificat. Totusi, in secolul al XlX-lea, ca urmare a cresterii puterii Prusiei, situatia parea pregatita pentru aparitia unui stat mare german. Pentru a concretiza aceasta speranta, era nevoie de un lider : acesta a fost Bismarck.

Problema teritoriala
Ideea lui Bismarck, in spiritul conceptiilor lui Frederic II, a fost de a consolida mai intii teritoriul controlat de Prusia. Anexarea prin forta a doua ducate nordice stapanite de danezi a fost un succes. Razboiul impotriva Imperiului Francez i-a adus Prusiei Lorena si Alsacia. Din acel moment reorganizarea statului si germanizarea s-au desfasurat din plin, cu un succes cu atat mai mare, cu cit Bismarck a stiut sa adauge unei politici autoritare o strategie economica, culturala si sociala care i-au intarit autoritatea si puterea asupra poporului german.

Problema economica si sociala
Bismarck a consolidat masurile liberale privind uniunea vamala existenta, limitand zona liber-schimbismului la statele germane, excluzand Austria. Pentru a face sa fie acceptata abolirea libertatilor politice si foarte numeroasele violari ale Constitutiei, Bismarck a creat case de asigurare sociala care compensau accidentele de munca, riscul de boala si a incurajat formarea caselor de pensii. Astfel, venea in intampinarea revendicarilor socialistilor.

Problema religioasa si culturala
Prusac conservator, Bismarck era anticatolic si pangermanist pasionat. Pentru a slabi minoritatile catolice din vest (Alsacia, Lorena), din sud (Bavaria) si din est (Polonia ocupata), a lansat o politica nationalista si anticatolica numita „Kulturkampf" (lupta pentru civilizatie) care exalta valorile lui Luther si incerca sa provoace disparitia obiceiurilor locale ale statelor autonome pentru a le integra mai bine Reich-ului german.

Cearta
In timpul domniei lui Wilhelm I, in 1862, Bismarck preluase toate problemele importante, fara ca acesta sa devina banuitor, intr-atit rolul sau in conducerea Consiliului Prusiei parea sa fi redresat o situatie dificila, insa nu s-a intamplat la fel si cu Wilhelm II, care nu a suportat manierele autoritare ale batrinu-lui cancelar. Bismarck a fost eliberat din functie in 1890 si s-a retras pe domeniul sau pentru a-si redacta memoriile.