Pericle (492-429 i. Hr.). Om de stat atenian aflat la putere din anul 444 pana la sfarsitul vietii.

Inventatorul „Statului providenta"
Pentru Pericle, democratia politica nu putea supravietui fara o adevarata redistribuire sociala a bogatiilor. El a pus puterea publica in serviciul acestui obiectiv.

Nascut cu trei ani inainte de batalia de la Marathon, Peri-cle era fiul unuia dintre amiralii flotei ateniene. Educatia i-a fost asigurata de un filozof de renume: Zenon din Eleea. Filozoful Anaxagora din Clazomenai era prietenul lui, ca si sofistul Protagoras din Ab-dera sau cel mai celebru dintre muzicienii din epoca, Damon. Acest copil rasfatat era si nepotul lui Clistene, unul dintre parintii constitutiei ateniene. Va urma deci acest drum progresist si va intra in partidul democratic pe ai carui conducatori ii va sustine in adunare.

Cucerirea demosului
Contrar majoritatii oamenilor politici din Atena (Temistocle, de exemplu, s-a imbogatit intr-un mod scandalos), Pericle a oferit imaginea unui incoruptibil. Istoricul Plutarh povesteste ca nu a adaugat nimic patrimoniului sau timp de cincisprezece ani cit a guvernat orasul, in calitate de „strateg".

Considerat calm si cumpanit, el a pastrat in sanul adunarii o retinere care contrasta cu atitudinea obisnuita a demagogilor. A castigat astfel, putin cite putin, increderea cetatenilor saraci si a negustorilor obositi atat de aroganta aristocratilor, cit si de solutiile aventuroase imaginate de tenorii partidului democratic.

In realitate, Pericle a reusit sa federalizeze poporul (demos) cu ajutorul unor masuri destinate satisfacerii tuturor revendicarilor fiecareia din clasele sociale: aristocratilor, Pericle le-a promis calmul politic si intarirea dreptului de proprietate; pe negustori i-a momit cu imensele profituri ale unui imperiu maritim dominat de hegemonia Atenei asupra Marii Egee. Toata lumea trebuia sa fie multumita: agricultorii exportatori, mestesugarii importatori de materii prime si, mai ales, poporul de rand care urma sa aiba de lucru si devenea astfel principalul consumator al tuturor bogatiilor.

Pentru aceasta, el trebuia sa inzestreze demosul cu o adevarata putere de cumparare. Pericle a inventat atunci „Statul patron", facand din fiecare cetatean al Atenei un salariat al administratiei publice.

„Statul providenta"
Dupa razboaiele mezice, poporul de rand dorea sa obtina beneficiile politice si economice ale participarii sale active la apararea natiunii. Parea imposibil sa fie tinuta la distanta, pentru mai multa vreme, cea mai mare parte a cetatenilor fara sa se riste izbucnirea unui razboi civil: doua treimi din populatie continua sa traiasca in lipsuri. Pericle a initiat rapid votarea unor reforme ale constitutiei care sa permita dcmosului posibilitatea de a accede la posturi de conducere. Dupa ce au fost declarati eligibili, cei saraci au inceput sa sprijine reformele lui Pericle.

Toti cetatenii care faceau parte din adunare si-au vazut indemnizatiile (misthos) multiplicate. Astfel a aparut „meseria" de cetatean. Toate functiile publice, rezervate odinioara celor care aveau venituri suficiente pentru a-si permite acest tip de activitate prost platita, au devenit accesibile oamenilor modesti.

Marinarii din flota au beneficiat si ei de misthos, ceea ce a facut din acestia niste adevarati salariati ai statului. Dintr-o data, toate paturile sociale sarace au sprijinit, solidare, expansiunea orasului. Pentru a intari aceasta impresie, Pericle si-a inmultit coloniile: toti cei expatriati voluntar primeau un petic de pamant in insulele cucerite care au fost rapid populate de atenieni si au fost inzestrate cu constitutii democratice dupa modelul „metropolei" (literal: „orasul-mama").

Imperialismul lui Pericle avea drept unic scop finantarea actiunii sociale in Atena: puterea economica si politica a orasului a crescut in acelasi timp cu bogatia cetatenilor poftiti dintr-o data la impartirea prazii!

Statul intreprinzator
Popularitatea lui Pericle a fost consolidata de construirea Marilor Ziduri: cei peste 10 kilometri de fortificatii care legau capitala de cele doua porturi, Pireu si Phalere, au oferit de lucru la sute de mici intreprinderi si la mii de oameni. Aceasta politica a marilor lucrari creatoare de locuri de munca si-a gasit realizarea in construirea monumentelor religioase de pe Acropole (Partenon, Erehteion, Propilee). Dincolo de faptul ca impodobeau orasul, aceste santiere au atras mii de artisti, de ganditori si de comercianti.

Se estimeaza ca procentul de oameni saraci, in ciuda razboiului impotriva Spartei, trecuse de la 60 la 30 % in cursul celor cincisprezece ani de guvernare a lui Pericle.

Venerat ca un semizeu in vremurile de prosperitate, a cazut in dizgratie cind ciuma s-a abatut asupra Atenei in timpul lungului asediu impus de spartani. Izgonit in 430, el a fost rechemat in primavara anului urmator de catre concetatenii lui care i-au prezentat scuze in mod oficial. in toamna, murea de ciuma.

Caposul
Poate pentru a acredita ideea unei inteligente superioare si a unui veritabil dar al destinului, traditia povesteste despre o surprinzatoare malformatie a craniului lui Pericle: inca de la nastere, capul lui era atat de mare incat i-a uimit pe parinti. Mai tarziu, anomalia, asociata cu un spirit atat de polivalent si ascutit, i-a adus lui Pericle o multime de porecle laudative. Era considerat drept omul cel mai inteligent care s-a nascut vreodata in Grecia, si chiar dusmanii il numeau „Olimpianul", calificativ rezervat de obicei lui Zeus. Pana si bustul sau pare sa acrediteze legenda: intr-adevar, casca e doar pe varful capului!

„Aspasia"
Desi era casatorit, Pericle a avut o legatura cu frumoasa Aspasia. Originara din Milet, cultivata si inteligenta, aceasta fosta curtezana isi plimba silueta inalta si buclele blonde prin toata Atena. Ea a deschis o scoala de retorica in oras si avea multi prieteni printre filozofii celebri.

Aceasta femeie de exceptie, foarte legata de libertatea ei, i-a daruit un fiu lui Pericle. Frumusetea legendara a Aspasiei stralucea in toate locurile mondene, atat acasa (a locuit cu Pericle dupa divortul acestuia), cit si in atelierul sculptorului Fidias, ctitor al Acropolei si autor al marii statui a Atenei. Celebru pentru modestia sa, Pericle era foarte mandru sa fie vazut in fiecare zi la brat cu Aspasia.