Saladin (1137-1193). Print kurd, sef al musulmanilor din Palestina din anul 1175 pana la sfarsitul vietii.

Omul care a dus la esecul cruciadelor
El a opus dezbinarii si impetuozitatii crestinilor unitatea si rabdarea musulmanilor. Sef de armata stralucit si credincios sincer, el a atins idealul vietii sale: cucerirea Ierusalimului, care se afla sub stapanirea francilor.

Urmandu-i marelui calif Nur ad-Din, Saladin a fost investit cu greaua sarcina de a-i alunga pe franci, unind Siria cu Egiptul.

Contracruciada
Pentru a-si atinge scopul, el i-a unit pe toti razboinicii din Islam cu aceeasi deviza: „Moarte necredinciosilor". Dupa ce i-a eliminat pe opozantii din tabara sa, el a avut intelepciunea de a-i dezbina pe adversarii sai, aplicand, rand pe rand, politica pacii si a razboiului. Prefera sa semneze un armistitiu, coplesindu-i pe adversarii lui cu daruri atunci cand se simtea in inferioritate. Simtul onoarei il facea sa-si respecte dusmanii, dar nu se dadea niciodata in laturi sa foloseasca cea mai neasteptata dintre generozitati sau cruzimea cea mai atroce pentru a tulbura tabara cruciata.

Caderea Ierusalimului
Fata de el, francii s-au dovedit a fi nechibzuiti. Sarcina lui a fost usurata mult de lacomia acestor aventurieri care cucerisera Tara Sfanta pentru tarlaua imprejmuita a ambitiilor lor personale. Crestinii au pierdut Ierasalimul in anul 1187. Acest eveniment a declansat cea de-a treia cruciada, dar Saladin a stiut sa-si insufleteasca trupele: pentru el, acesti jefuitori crestini nu erau decat niste barbari. In multe batalii, el a ridicat entuziasmul soldatilor facandu-i pe cavalerii crestini sa cada in capcane grosolane.

El ii lasa sa moara de sete infundand fantanile, ii lasa sa astepte doua zile in arsita, imbracati in armuri, inainte de a-i ataca pe timpul noptii, sau se facea ca-i elibereaza pe prizonieri pentru a le adormi suspiciunile. Stia sa fie si necrutator: salbaticia templierilor si cavalerilor ospitalieri 1-a impins uneori la represalii crude.

A razbunat onoarea tuturor musulmanilor executindu-l el insusi cu sabia pe Reginald de Chatillon, ultimul rege al Ierusalimului. Nu acesta o rapise pe sora lui Saladin, in plin armistitiu, proferand apoi blasfemii la adresa profetului Mahomed, promitand sa rada de pe fata pamantului Mecca, Kaaba si mormantul acestui „blestemat de cavaler"? In cele din urma, Saladin i-a respins pe crestini in cateva orase de pe coasta, punand capat sperantelor nascute de prima cruciada.

Fair-play
Richard Inima de Leu a fost, se pare, singurul conducator crestin pe care Saladin l-a respectat. in plin razboi, el ii trimitea medici dusmanului sau bolnav. Daca acesta ramanea fara cal pe un camp de batalie, ii trimitea un alt cal. A semnat zeci de armistitii cu Richard si, daca papa nu s-ar fi opus, englezul s-ar fi casatorit cu una din surorile lui Saladin, punand astfel capat unui secol de razboi, insa stima reciproca pe care si-o purtau cei doi barbati insemna prea putin fata de interesele care se aflau in joc. Ierusalimul a fost, deci, cucerit, iar Richard si-a aflat sfarsitul in Franta.