Sfintul Bernard (Bernard de Clairvaux) (1090-1153). Om al bisericii.
Teoreticianul cruciadei
Aflata la stramtoare, biserica isi gasise reformatorul in persoana lui Grigore VII si un luptator in Urban II. Dar ea avea nevoie si de un intelectual: acesta a fost Sfantul Bernard.
Bernard de Clairvaux provenea din nobilimea burgunda. Studiile sale l-au condus in mod firesc spre preotie. Temperamentul sau, deopotriva mistic si combativ, a facut rapid din el conducatorul miscarii conservatoare a bisericii.
Lupta pentru ortodoxie
Opunandu-se in mod hotarit tezelor lui Abelard si ale celor care erau numiti, in epoca, „filozofii dialecticieni", Bernard de Clairvaux a denuntat cu putere erezia catara.
Elocinta sa inflacarata l-a facut celebru in toate orasele unde isi tinea predicile. Orator ascultat si temut, el a intervenit in disputa dinastica a falsului papa Anaclet si, gratie acestui fapt, a capatat o importanta din ce in ce mai mare in viata politica interna a bisericii.
El a dezvoltat in sinul ei, neincetat, teze marcate de o ortodoxie atat de stricta incat a mers pana la condamnarea impodobirii bisericilor, activitate pe care o considera „frivola si inutila pentru Hristos". Ingrijindu-se sa redea crestinatatii dinamismul necesar, el a fost obligat sa reinsufleteasca spiritul razboiului sfant. Strabatand Europa pentru a organiza o noua inrolare in masa, el a initiat cea de-a doua cruciada.
Lupta pentru Tara Sfanta
Prima expeditie, cea din anul 1096, a avut un adevarat succes : prin valuri succesive, ea a reusit sa cucereasca toate marile orase de pe coasta Palestinei, amenintandu-i pe turci pana in Siria si Asia Mica. Dar, dupa cincizeci de ani de razboi de aparare, musulmanii au reusit sa recucereasca, una cate una, cetatile ocupate. La sfatul lui Bernard, papa Eugeniu III a proclamat cruciada in 1146. in fata pietei catedralei din Vezelay, elocinta lui Bernard a insufletit multimile.
Regele Ludovic VII a devenit public cruciat, urmat de mii de cavaleri. imparatul Germaniei Conrad III a facut la fel. Aceasta a doua cruciada, a carei necesitate Bernard a aratat-o intr-una din lucrarile sale din anul 1136, a fost, fara indoiala, un esec militar, deoarece Damascul nu a fost cucerit. insa crestinatatea isi regasise un nou entuziasm al credintei luptatoare.
Riguros
Ostil oricarei forme de noutate in dogma si ritualul crestin, Bernard de Clairvaux l-a combatut pe Abelard si pe primii scolastici. El a condamnat scrierile acestora in sinodurile de la Soissons si Sens. In fata subtilelor dizertatii ale maestrului asupra problemei Trinitatii, Bernard aducea celebrul sau: „Singura mea stiinta este aceea a lui Iisus. Nu-l cunosc decat pe Hristos cel crucificat."