Sigmund Freud (1856-1939), fondatorul psihanalizei, s-a născut în 1856, în oraşul Freiberg din Imperiul Austriac (actualmente amplasat în Cehia). La vârsta de patru ani, s-a mutat cu familia la Viena, unde şi-a petrecut aproape întreaga viaţă. În urma unor rezultate strălucite la învăţătură, în 1881 Freud şi-a luat diploma de medic la Universitatea din Viena.

În următorii zece ani, a făcut cercetări de fiziologie, a lucrat într-o clinică de psihiatrie, şi-a deschis un cabinet particular de neurologie, a colaborat cu eminentul neurolog francez Jean Charcot şi cu doctorul vienez Josef Breuer.

Ideile lui Freud despre psihologie au evoluat treptat. Prima lui carte (Studii asupra isteriei) a apărut abia în 1895, avându-l coautor pe Breuer. Următoarea carte, Interpretarea viselor, publicată în 1900, a fost una dintre operele lui cele mai originale şi mai importante. Deşi cartea s-a vândut la început foarte greu, ea i-a adus consacrarea. Au urmat alte opere importante, iar în 1908, când a ţinut o serie de conferinţe în Statele Unite, faima lui era deja consolidată.

În 1902, Freud a organizat la Viena un grup în cadrul căruia se purtau discuţii psihologice. Unul dintre primii membri a fost Alfred Adler. Câţiva ani mai târziu, li s-a alăturat şi Carl Jung. Amândoi aveau să devină psihologi de notorietate mondială.

Freud a fost căsătorit şi a avut şase copii. Spre bătrâneţe, a făcut un cancer al maxilarului, iar din 1923 a suferit mai mult de treizeci de operaţii, menite să stopeze evoluţia bolii. Cu toate acestea, el a continuat munca, iar unele din operele lui importante datează din perioada respectivă. În 1938, naziştii au anexat Austria, iar Freud, în vârstă de optzeci şi doi de ani, care era evreu, a fost obligat să plece la Londra, unde a murit în anul următor.

Contribuţiile lui Freud la teoria psihologiei sunt atât de vaste, încît ne-ar crea dificultăţi chiar şi o expunere succintă. În analiza comportamentului uman el a acordat o imensă importanţă proceselor mentale inconştiente. A arătat cum pot afecta asemenea procese conţinutul viselor şi cum provoacă uneori disfuncţii ca mişcările involuntare ale limbii sau uitarea numelor, ca şi accidente auto cauzate şi chiar boli.

Freud a dezvoltat tehnica psihanalizei, ca metodă de tratare a bolilor mentale. El a formulat o teorie a structurii personalităţii umane. De asemenea, a fundamentat şi popularizat teorii psihologice despre anxietate, mecanismul de apărare, complexul castrării, reprimare şi sublimare, ca să numim doar câteva dintre ele. Scrierile lui au stimulat interesul pentru sfera psihicului. Controversate de unii autori, multe din ideile lui au iscat discuţii aprinse încă din momentul lansării lor.

Freud este probabil cel mai cunoscut pentru teoria sa potrivit căreia pornirile sexuale reprimate provoacă adesea boli mentale sau nevroze. (De fapt, Freud nu a avansat această idee, deşi în scrierile sale a încercat să-i dea o aură ştiinţifică.) De asemenea, el a subliniat că sexualitatea se manifestă din fragedă copilărie, nu din adolescenţă.

Deoarece multe din ideile lui Freud sunt încă controversate, este foarte dificil de stabilit locul lui în istorie. A fost un deschizător de drumuri, înzestrat cu un remarcabil spirit narator. Totuşi, ideile lui Freud (spre deosebire de cele ale lui Darwin sau Pasteur) nu au obţinut niciodată susţinerea unanimă a comunităţii ştiinţifice, şi este greu de spus ce aspecte vor fi până la urmă considerate corecte.

In ciuda controversei continue asupra ideilor lui, nu se poate pune la îndoială faptul că Freud reprezintă o personalitate covârşitoare din istoria gândirii umane. Ideile lui din domeniul psihologiei au revoluţionat complet concepţiile noastre despre mintea omenească, iar multe din conceptele şi termenii introduşi de el au devenit termeni uzuali - de exemplu, id, ego, superego, complexul lui Oedip, dorinţa de moarte.

Este adevărat că psihanaliza reprezintă o metodă de tratament extrem de costisitoare şi că adesea dă greş. Dar nu e mai puţin adevărat că şi tehnica aceasta a înregistrat multe succese. Psihologii viitorului ar putea trage concluzia că pornirile sexuale reprimate joacă un rol mult mai mic decât cel atribuit de adepţii lui Freud. Totuşi, ponderea lor este incomparabil mai mare în raport cu aceea acordată de psihologii care l-au precedat pe Freud. La fel, cei mai mulţi psihologi sunt convinşi că procesele mentale inconştiente influenţează decisiv comportamentul uman, în vreme ce înainte de Freud rolul lor fusese complet subestimat.

Fără îndoială că Freud nu a fost primul psiholog, iar pe termen lung s-ar putea să nu fie considerat un autor de concepte în marea lor majoritate corecte.

RECENT

2018 Sănătatea - Publicaţie de sănătate şi divertisment