Ingeniosul inventator Thomas Alva Edison s-a născut în 1847, în oraşul Milan, Ohio. A urmat doar trei luni şcoala oficială; profesorul său îl considera înapoiat mintal.

Edison a realizat prima sa invenţie, un înregistrator electric de voturi, la numai douăzeci şi unu de ani. Nu a reuşit să o vîndă, aşa că s-a concentrat asupra inventării unor obiecte uşor vandabile. La scurt timp după înregistratorul de voturi, Edison a inventat un înregistrator perfecţionat al activităţii bursiere, pe care l-a vândut cu patruzeci de mii de dolari, o sumă uriaşă pe vremea aceea.

A urmat o serie de alte invenţii, care i-a adus curând faimă şi bogăţie. Invenţia lui cea mai originală a fost probabil fonograful, pe care 1-a brevetat în 1877. Dar cea mai importantă pentru toată lumea a reprezentat-o realizarea becului electric, în 1879.

Edison nu a fost inventatorul iluminatului electric. Cu câţiva ani înainte, la Paris se folosiseră lămpi cu arc electric pentru iluminatul străzilor. Dar becul lui Edison, împreună cu sistemul de distribuire a energiei electrice inventat şi pus în aplicare tot de el, a permis utilizarea iluminatului electric şi în casele obişnuite. În 1882, compania lui a început să producă electricitate pentru casele din New York, şi din acel moment, electricitatea folosită în scopuri casnice s-a răspândit rapid în toată lumea.

Prin înfiinţarea primei companii de distribuire a electricităţii în casele oamenilor, Edison a pus bazele dezvoltării unei industrii de proporţii. La urma urmei, nu numai becul electric este cel care foloseşte electricitatea, ci o întreagă gamă de aparate electrocasnice, de la televizor şi până la maşina de spălat. Mai mult, energia electrică disponibilă prin reţeaua întinsă de Edison a stimulat în mare măsură folosirea electricităţii în industrie.

De asemenea, Edison a contribuit imens la dezvoltarea camerelor de filmat şi a proiectoarelor cinematografice. A adus importante îmbunătăţiri telefonului (microfonul cu grafit ameliorând covârşitor audiţia), telegrafului şi maşinii de scris. Printre alte invenţii ale sale se numără dictafonul, maşina mimeografică şi o baterie de stocare a energiei electrice. Una peste alta, Edison a brevetat peste o mie de invenţii separate - un număr cu adevărat incredibil.

Uluitoarea productivitate a lui Edison poate fi pusă şi pe seama faptului că la începuturile carierei a înfiinţat laboratorul de cercetări de la Menlo Park, New Jersey, unde s-a înconjurat de un grup de asistenţi capabili. Acesta a fost prototipul marilor laboratoare de cercetare create ulterior de o sumedenie de firme industriale.

Imaginarea unui laborator de cercetări modern, în care mai multe persoane să lucreze împreună, în echipă, s-a numărat printre cele mai importante invenţii ale lui - dar, desigur, nu a putut s-o breveteze.

Edison nu a fost numai inventator, ci şi conducător de întreprinderi industriale. Cea mai importantă dintre acestea a devenit compania "General Electric".

Deşi nu avea vocaţie de om de ştiinţă, Edison a făcut şi o descoperire ştiinţifică importantă. În 1882, el a constatat că în condiţii de vid înaintat poate să existe un curent electric între doi electrozi care nu se ating. Acest fenomen, numit efect Edison, prezintă nu numai interes teoretic, dar şi importante aplicaţii practice. El a prefigurat inventarea tuburilor electronice şi a pus bazele industriei electronice.

În cea mai mare parte a vieţii sale, Edison a suferit de un defect al auzului, dar a compensat acest handicap printr-o uimitoare putere de muncă. Edison a fost însurat de două ori (prima lui soţie a murit tânără) şi din fiecare căsătorie au rezultat câte trei copii. A murit în West Orange, New Jersey, în 1931.

Incontestabil, Edison a fost cel mai mare geniu al invenţiilor care a trăit vreodată. Paleta sa de invenţii folositoare este admirabilă, deşi probabil că în marea lor majoritate ar fi fost realizate de alţii în decurs de treizeci de ani. Totuşi, dacă luăm invenţiile sale separat, constatăm că nici una dintre ele nu a prezentat o importanţă crucială. De exemplu, becul cu incandescenţă nu este o componentă de neînlocuit a vieţii moderne.

De fapt, becurile fluorescente, care funcţionează pe baza unui principiu cu totul diferit, sunt la fel de mult folosite, iar viaţa noastră de zi cu zi nu s-ar schimba prea mult dacă nu ar exista becuri cu incandescenţă. Într-adevăr, înainte de inventarea becurilor electrice, luminările, lămpile cu petrol şi becurile cu gaz erau în general considerate surse de lumină satisfăcătoare.

Fonograful este, categoric, un aparat ingenios, dar nu se poate afirma că ne-a transformat viaţa zilnică în aceeaşi măsură ca radioul, televiziunea sau telefonul. Mai mult, ulterior s-au inventat alte metode de înregistrare a sunetului, cum ar fi magnetofonul, iar astăzi lumea abia dacă mai ştie de existenţa fonografului.

Multe din brevetele lui Edison sunt legate de îmbunătăţiri ale dispozitivelor inventate de alte persoane şi care se găseau deja în forme perfect funcţionale deja. Asemenea îmbunătăţiri, deşi utile, nu pot fi considerate de o importanţă majoră la scara istoriei omenirii.

Chiar dacă nici una din invenţiile lui Edison nu a fost de o însemnătate covârşitoare, trebuie reţinut faptul că el nu a brevetat un singur dispozitiv, ci peste o mie. Este un motiv pentru care trebuie considerat mai important decât alţi inventatori renumiţi, precum Guglielmo Marconi sau Alexander Graham Bell.