Un kilogram de carne tocata de vaca. 250 grame de seu. Se poate folosi insa si carne de porc. O lingurita mititica de bicarbonat, 10 catei de usturoi bine tocati sau presasi, ienibahar (Piment) si chimion pisat, piper, cateva linguri de zeama de carne, sare dupa gust.

Se toaca de carnea de 2 ori prin masina, impreuna cu seul. Se adauga sarea, mirodeniile, usturoiul pisat, zeama de carne si bicarbonatul si se framanta totul cu mana timp de 15 minute adaugand putin cate putin 2 linguri de apa. Bine framantat trebuie sa fie deja ca o pasta. Castronul cu carnea framantata se tine 5-6 ore pe "gheata" (adica in frigider).

Aproape de frigere se iau cu lingura din tocatura cantitati egale si se formeaza cu mana udata in apa cilindrii de mititei. Inainte de a fi asezati pe gratar, se ung bine cu ulei, iar in timpul frigerii se ung cu o pana cu zeama de carne, amestecata cu putin ulei de masa.

Daca nu aveti gratar, se aseaza intr-o craticioara, se toarna peste ei putin ulei si apa pana la jumatatea inaltimii lor. Se fierb pana apa se evaporeaza s vine uleiul de-asupra. Unii dintre mititei se intorc usor, pentru a nu se prinde de fundul craticioarei.

Cateva secrete vizavi de mici:
1. Gustul specific al micilor originali este dat de usturoi, seul si carnea de oaie!!! (in amestec cu cea de porc, mai putin de vita)

2. Pentru ca micii sa nu se stranga pe gratar, sa fie mustosi si dupa ce s-au fript, pe langa faptul ca le trebuie bicarbonatul, pasta trebuie batuta, iar apa sau zeama de supa se adauga treptat. Batand pasta de mici, (dand cu ea de masa, de multe ori) inglobeaza mult mai multa apa decat amestecand-o pur si simplu. Este cel mai important secret al micilor.

3. Micii facuti la craticioara sau tigaie nu au un gust prea apropiat de cel original, e preferabil, daca nu exista gratar, ca poftitorul sa-i puna pur si simplu pe o bucata de tabla, intinsa, cu un mic sant de scurgere a grasimii, direct pe flacara aragazului, dar la un foc mic sa nu-i arda prea repede.