Dupa cuvenita si prelunga vacanta, iata ca revin prin a va propune sa puneti de-un bors moldovenesc. Desteptii de medici veterinari au interzis macelarilor din hala de carne sa mai vanda carne de porc crescut in curtea taranului.

Vor sa ne bage pe gat iasca lor de carne, adusa din Europa. S-o manance ei, cu copii si neamurile lor, ca eu m-am dus pe la tara si am cumparat carnita de-a noastra, din popor.

Din carnita cumparata am ales cateva costite, cu os moale, crant dupa unii, pentru a pune de-un bors. Din piata am ales cam in kil de rosii de gradina, mai galbui, mai rosioare, numai bune de pus in bors. Lor am alaturat si cativa ardei dolofani si zemosi la carne, galben-verzui, asa cum ia vopsit soarele, adica natural si nu din cei intunecati la fata, creati prin laboratoare. Patrunjelul, mararul si morcovii le-am gasit la lipovence.

Dupa ce costita a tras o fiertura de-a aruncat deasupra toata spuma deasupra, am taiat legumele si le-am adaugat fierturii, lasand focul mai moale, sa fie patrunsa bine carnea. Pe cand am considerat ca totul este cam pe gata, am turnat si jumatate litru bors de putina, umplut cu huste, adus de la o batrana ce locuieste la casa, in spatele blocului, cunoscuta in cartier ca cea mai veche borsarita.

S-a umplut apartamentul de un miros cum numai la mama acasa, la cuptorasul de vara, se mai raspandeau astfel de miresme. De mult timp n-am mai avut placerea sa miros un bors asa de sanatos, ademenitor prin culorile legumelor, pofticios prin culoarea placuta a carnii.

L-am lasat sa se odihneasca, dupa care mi-am umplut o strachina si-am prins cu nadejde in mana lingura de lemn. Cred ca vorba tiganeasca „de sa-ti bati copiii” este expresia cea mai potrivita in a lauda ceva bun, ce tocmai ai mancat. Daca v-am facut pofta, incercati! Dar cu carne de la porcul crescut la curte, altfel veti fi de compatimit.