În procesele activităţii vitale organismul uman îndeplineşte diferite feluri de mişcări. Suma tuturor mişcărilor efectuate într-un timp anumit (ora, zi) e asociată în noţiunea activitate motorie. Mişcările sunt mijloace de cunoaştere a mediului ambiant, de satisfacere a necesităţilor biologice ale organismului, mai mult decât atât, mişcarea e semn de viaţă, fără ea existenţa omului fiind imposibilă.
Despre însemnătatea mişcărilor pentru viaţa umană se vorbeşte foarte mult încă din cele mai vechi timpuri. Unul din principalii fondatori, părintele medicinei antice Hippocrates, care a trăit 104 ani, în renumitele sale tratate “Despre aer, apă şi sol” şi “Modul sănătos de viaţă” nota, că pentru longevitate sunt necesare 3 lucruri: gimnastica, aerul curat şi plimbările. Renumitul medic-clinician Tisso scria, că mişcările pot înlocui diferite leacuri, în timp ce toate leacurile posibile luate împreună nu pot înlocui mişcările.
Unul din cei mai importanţi indici ai stării de sănătate a organismului copilului este mobilitatea lui naturală. Iată de ce satisfacerea necesităţilor naturale ale organismului în mişcări, crearea condicilor, care ar asigura activitatea motorie optimală, sunt una din sarcinile de bază ale ocrotirii, fortificării stării de sănătate a copiilor şi adolescenţilor.
Fiind o necesitate biologică, valoarea activităţii motorii în decursul zilei este reglată de organism. Autoreglarea activităţii motorii asigură valoarea permanentă a consumului de energie necesară pentru creşterea şi dezvoltarea normală a organismului.
Necesitatea biologică a organismului în mişcări se numeşte chinezofilie şi se exprimă prin numărul de paşi făcuţi m decursul zilei. Pentru copii şi adolescenţi sunt stabilite norme fiziologice de activitate motorie zilnică. Deficitul de mişcări se numeşte hipochinezie. Acest deficit la copii poate provoca diferite dereglări funcţionale exprimate.
Deficitul de mişcări se numeşte hipochinezie. Acest deficit la copii poate provoca diferite dereglări funcţionale exprimate. E stabilită o legătură directă a hipochineziei cu scăderea activităţii multor enzime, care influenţează asupra caracterului proceselor de oxidare şi a transformărilor biochimice în organism. Totodată are loc o scădere clară a rezistenţei generale a organismului copilului la factorii de răceală şi la microorganismele patogene. Se determină o scădere a forţei musculare, vitezei şi rezistenţei, are loc o reducere a diapazonului posibilităţilor funcţionale ale sistemului cardiovascular şi organelor de respiraţie.
Cele mai bune mijloace de profilaxie a hipochineziei şi a consecinţelor ei e justa organizare şi realizare a diferitelor mijloace şi forme de educaţie fizică, respectarea regimului zilei, propagarea modului activ de viaţă etc.
O excesivă activitate motorie se numeşte hiperchinezie, care are ca şi hipochinezia consecinţe negative. Pentru profilaxia hiperchineziei este necesar să se respecte recomandările igienice la antrenamentul copiilor.