Instruirea prin muncă a generaţiei tinere are drept scop principal deprinderea cu munca; informarea copiilor cu bazele contemporane de producere în industrie şi în agricultură, construcţie şi transport, sfera de deservire; educarea la elevi a deprinderiilor de munca şi de pregătire profesională de a-şi alege conştiincios profesia.
În şcoală instruirea prin muncă este un obiect obligator de studiu. Ea are o mare importanţă educativă şi un rol deosebit în procesul de însănătoşire a copiilor. Introducerea instruirii prin muncă în programele şcolare ca obiect de studiu a creat condiţii favorabile pentru dezvoltarea armonioasă a organismului şi fortificarea sănătăţii elevilor, sporirea rezistenţei lui la acţiunea factorilor nocivi ai mediului înconjurător.
Sunt acumulate multe date ştiinţifice care confirmă influienţa favorabilă a lecţiilor de muncă asupra organismului în creştere al elevilor. Munca fizică după puterile copiilor şi adolescenţilor influenţează binefăcător asupra organismului lor: ameliorează activitatea sistemelor cardiovascular şi respirator, intensifică procesele metabolice, stimulează procesele de hemopoieză, fortifică sistemul osteomuscular, sporeşte rezistenţa la eforturi fizice, capacitatea de muncă, perfecţionează coordonarea mişcărilor, stimulează formarea noilor reflexe condiţionate. Munca fizică contribuie la accelerarea proceselor nervoase în cortexul cerebral.
Studierea capacităţii de muncă intelectuală la elevi cu ajutorul diferitelor teste a constatat că după lecţiile de muncă în atelierele de tâmplărie ale şcolii viteza îndeplinirii temei sporeşte cu 5-10%. La majoritatea elevilor pe lângă sporirea vitezei lucrului se îmbunătăţeşte calitatea lui.
Lecţiile de muncă sunt momente de trecere de la activitatea intelectuală la cea fizică şi se folosesc pe larg pentru profilaxia oboselii elevilor. Totodată ele servesc ca un mijloc de antrenare a aparatului neuromuscular, mişcările devenind mai coordonate, clare, iar deprinderile motorii şi dibăcia mai perfecte. Rezistenţa musculară a elevilor după lecţiile de muncă sporeşte cu 13-22%.
Efectul de însănătoşire a efortului fizic este posibil numai în cazul când el coincide după caracter şi volum cu posibilităţile de vârstă, sex şi cu starea de sănătate a elevilor, totodată respectându-se cerinţele igienice faţă de regimul instruirii prin muncă şi condiţiile de realizare a lui.
Durata lecţiilor de muncă şi caracterul lucrului îndeplinit sunt reglementate. Alcătuirea corectă din punct de vedere metodic a lecţiei de muncă trebuie să contribuie la sporirea capacităţii de muncă a elevilor, dacă desfăşurarea ei nu va decurge monoton. Pentru a evita aceasta se recomandă ca lucrul să fie alternat cu alte feluri de activităţi.
Programele de studii ale şcolilor medii de cultură generală prevăd diferite variante de instruire prin muncă a elevilor:
1) arta plastică pentru elevii claselor primare; însuşirea modului elementar de prelucrare manuală a diferitelor materiale (confecţionarea diferitelor obiecte din hârtie, carton); cusutul, brodatul, împletitul, cultivarea diferitelor plante pe lotul experimental, - autoservirea (dereticarea încăperilor, amenajarea lor);
2) educaţia tehnologică a elevilor claselor medii în atelierele şcolii: a) prelucrarea lemnului şi metalului (pentru băieţi); b) munca de deservire, arta culinară, croirea şi cusutul hainelor, croşetarea (pentru fete) şi munca agricolă;
3) pregătirea obţională a elevilor din clasele superioare (X-XI) în atelierele şcolare, în întreprinderile industriale, în agricultură;
4) munca elevilor tuturor claselor de autoservire.
Cerinţele igienice principale pentru toate formele de instruire prin muncă.
a) caracterul, conţinutul şi durata lor trebuie să coincidă vârstei, sexului, puterii şi stării de sănătate a elevilor;
b) să se realizeze în condiţii sanitaro-igienice favorabile, să nu deregleze starea de sănătate şi să nu provoace traumatisme;
c) efortul fizic al instruirii prin muncă la început trebuie să fie minimal, apoi treptat sporeşte şi se complică, exercitând un antrenament pentru organismul elevului.