Printre numeroşi factori nocivi de producţie un loc de frunte ocupă factorii chimici, în special reziduurile industriale In procesul muncii oamenii contactează cu elemente naturale şi artificiale, compuşi chimici nu numai din industria chimică, dar şi din alte ramuri ale economiei naţionale: industria alimentară, textilă, industria materialelor de construcţie, agricultură ş.a.
În toate aceste ramuri industriale şi în agricultură procesele chimice constituie baza tehnologică sau materială de producere. Chimia are strânse legături cu biologia şi medicina. Polimerii fac parte din componenţa organismului uman (proteine, hormoni, enzime, acizi nucleici), totodată ei pot fi obţinuţi nu numai în condiţii de laborator, dar şi pe cale industrială.
Dinamismul proceselor de producţie, unde se aplică chimia, determină apariţia pericolelor potenţiale pentru muncitorii care contactează cu aceste substanţe. În legătură eu răspândirea largă a chimicalelor în economia naţională creşte cantitatea lor în aerul atmosferic, sol, apă, produsele alimentare; sporeşte contactul adolescenţilor cu aceste substanţe în producere, mai ales în timpul stagierii practice din producţie şi de asemenea la acţiunea aerului atmosferic în apropierea întreprinderilor chimice. În legătură cu aceasta o deosebită atenţie trebuie să se acorde stabilirii criteriilor de admitere a adolescenţilor la lucrări sau la stagierea practică în diferite ramuri ale industriei naţionale, ce folosesc substanţe chimice în unele procese tehnologice.
Scopul combaterii intoxicaţiilor industriale este de a stabili prezenţa şi caracterul noxelor industriale din producţie, concentraţia lor în zona de lucru; se studiază limita concentraţiilor permise ale substanţelor nocive, căile de pătrundere în organism şi mecanismul acţiunii; se asigură un diagnostic precoce, metodele raţionale de combatere şi tratament.
Substanţele toxice se numesc acele substanţe, care pătrunzând în organism şi interacţionând chimic sau fizico-chimic cu ţesuturile organismului provoacă în ele diferite dereglări ale activităţii vitale normale, conduc la stări patologice stabile sau tranzitorii ale organismului - la intoxicaţie.
Substanţele toxice pot pătrunde în organism pe trei căi: a) prin organele respiratorii; b) prin tractul gastrointestinal şi c) prin piele. Cea mai răspândită şi periculoasă cale este pătrunderea substanţelor toxice prin organele respiratorii, deoarece toxinele prin capilarele pulmonare trec în circuitul mare al circulaţiei sangvine. Destul de periculoasă este şi calea de pătrundere a toxinelor prin piele, mai ales a celor care se dizolvă în grăsime şi lipoizi. Atât pielea, cât şi căile respiratorii sunt căi parenterale, când toxinele trec în circuitul mare al circulaţiei sangvine, ocolind ficatul, care este o barieră pentru multe substanţe toxice unde are loc dezintoxicarea lor.
Căile principale de eliminare a toxinelor din organism sunt rinichii, intestinele şi plămânii. Însă pentru fiecare substanţă toxică există pragul său de eliminare. Acţiunea toxinelor depinde de proprietăţile fizico-chimice, concentraţia lor în zona de lucru, doza ce pătrunde în organism, timpul de expunere, prezenţa temperaturii înalte sau joase, gradul prăfuirii încăperilor, efortul fizic intensiv şi în sfârşit - proprietăţile individuale ale* organismului.
Pătrunzând în organism toxinele provoacă diferite stadii de acţiune toxică: 1) perioada latentă, 2) perioada fenomenelor prodromale, 3) perioada de efect toxic, 4) perioada de restabilire, 5) perioada fenomenelor reziduale şi 6) perioada fenomenelor consecvente. Simptomele intoxicaţiilor apar cu diferite rapidităţi în funcţie de doza toxinei, de căile de pătrundere ş.a.
După evoluţie se deosebesc următoarele intoxicaţii: acute, subacute şi cronice. Intoxicaţiile acute se întâlnesc rar, ele, de obicei, fiind cauzate de accidente la întreprinderi, când se inspiră o mare doza de substanţe toxice. Noxele industriale pot fi în stare solidă, lichidă, gazoasă, sub formă de pulbere, ceaţă sau fum Cele mai periculoase toxine sunt în stare de vapori, gaz, ceaţă şi pulbere.
Ţinând cont de faptul că principala cale de pătrundere a toxinelor în organism sunt căile respiratorii, o importanţă deosebită are gradul de dispersie a toxinei. Toxinele în stare macrodispersă sunt mai puţin toxice decât cele în stare de dispersie fină (mică).
Prin căile respiratorii toxinele pătrund în general sub formă de amestecuri cu aerul inspirat sau sub foram de vapori, gaz, ceaţa şi pulbere. Mai caracteristice în această privinţă sunt substanţele organice volatile şi neorganice - plumbul, zincul, cuprul, manganul, cromul, cobaltul, fosforul, arsenicul, beriliul, nichelul ş.a.
Se deosebesc acţiuni acute şi cronice ale toxinelor. îndeosebi acţiunea cronică este caracteristică pentru majoritatea metalelor şi metaloizilor: plumb, crom, fosfor, mangan ş.a. Intoxicaţiile acute mai frecvent apar la acţiunea oxidului de carbon, vaporilor oxidului de zinc. Combinaţiile unor metaloizi cu hidrogenul creează diferite substanţe lichide uşor volatile cu un mare grad de toxicitate. Aceşti
compuşi chimici acţionează acut şi deseori cu sfârşit letal. Din această grupă fac parte: oxidul de carbon, hidrogenul sulfurat, sulfura de carbon, acidul clorhidric, anhidrida arsenioasă, oxizii de azot ş.a. Dintre compuşii organici din punctul de vedere al toxicologiei un pericol de intoxicaţie prezintă benzolul, toluenul şi derivaţii lor, amido- şi nitrocompuşii benzolului, toluenului, fenolului ş.a., care acţionează asupra sângelui şi organelor hematopoietice.
Anumite substanţe, mai ales de origine organică, precum şi unele de origine anorganică, sunt solvenţi volatili şi au acţiuni atât acute, cât şl cronice. Dintre acestea fac parte: sulfura de carbon, tetraclorura de carbon, benzolul, metanolul, acetona ş.a.
Conform normelor sanitare de proiectare a întreprinderilor industriale şi standardului de protecţie a muncii au fost stabilite concentraţii maxime admisibile (CMA) ale gazelor, vaporilor şi pulberilor toxice în aerul zonei de lucru a încăperilor de producţie.
Prin concentraţia maximă admisibilă (CMA) se subînţelege concentraţia diferitelor substanţe chimice, conţinută în aerul întreprinderilor industriale sub formă de gaz, vapori şi pulberi cu proprietăţi, care acţionând în timpul zilei de muncă, într-o perioadă de timp nelimitată, nu le poate provoca muncitorilor anumite modificări patologice sau boli, ce pot fi descoperite cu ajutorul metodelor contemporane de investigaţii.
Adolescenţii posedă o receptivitate sporită la acţiunea substanţelor chimice. Multiple dovezi ştiinţifice denotă că la acţiunea unor substanţe chimice (sulfură de carbon, plumb, oxid de carbon, azbest ş.a.) organismul adolescenţilor e cu mult mai sensibil decât cel al adulţilor (de 2-3 ori).
Printre substanţele chimice pot fi evidenţiate cele care se deosebesc printr-o toxicitate sporită şi pericol pentru sănătatea adolescenţilor. Dintre ele fac parte: benzenul, dinitrobenzenul, dicloretanul, iodul, hidrogenul arseniat, tetrahidrometanul, fosgenul, fosforul galben, hidrogenul fosforos, tetraclorura de carbon, pulberile ce conţin mai mult de 10 % bioxid de siliciu, beriliul şi derivaţii lui, manganul, toriul şi uranul.
Sensibilitatea sporită la acţiunea toxinelor asupra organismului adolescenţilor şi insuficienţa mecanismelor de adaptare la factorii mediului înconjurător necesită ca la locurile de lucru ale adolescenţilor concentraţia substanţelor chimice din aer sa fie mai mică decât la locurile de lucru ale adulţilor (CMA).
În timpul instruirii profesionale şi stagierii practice a adolescenţilor în decurs de 3 ore din timpul zilei de muncă ei pot contacta cu diferite substanţe chimice. În aceste cazuri este necesar să se reducă normele chimicalelor toxice din mediul de lucru, să se reglementeze regimul de muncă şi odihnă, micşorând totodată timpul de contact cu substanţele toxice.
Deşi conform legislaţiei privind protecţia muncii adolescenţilor, persoanele care n-au atins vârsta de 18 ani nu sunt admise la lucrări cu diferite chimicale toxice, ce se folosesc în agricultură în calitate de îngrăşăminte anorganice sau la combaterea diferitor dăunători şi boli ale plantelor, ele pot contacta cu rămăşiţele acestor chimicale în timpul lucrării solului (plivitul, prăşitul) şi recoltării pe terenurile prelucrate cu asemenea substanţe toxice, care rămân pe plante. Toate acestea necesită respectarea cu stricteţe a termenului de ieşire la lucru pe terenurile ce au fost prelucrate cu diferite chimicale toxice, respectarea regulilor igienei personale ş.a.
Asanarea condiţiilor de muncă a adolescenţilor când în zona de lucru se conţin chimicale toxice urmează să se efectueze în următoarele direcţii:
1) mecanizarea şi automatizarea complexă a proceselor tehnologice la care se folosesc chimicale toxice;
2) ermetizarea utilajului şi aparatajului tehnologic;
3) instalarea utilajului de aspiraţie în locurile unde se elimină chimicale toxice;
4) înlocuirea chimicalelor toxice cu altele mai puţin toxice;
5) recuperarea solvenţilor volatili în combaterea substanţelor volatile ş.a.
Pe lângă aceste măsuri de asanare trebuie să se ţină cont şi de cele cu caracter individual. Aici se au în vedere metodele bioprofilactice - de sporire a rezistenţei fiziologice a organismului: a) antrenamentul şi calirea; b) limitarea timpului de aflare în condiţiile mediului nefavorabil şi trecerea treptată la aceste acţiuni; c) folosirea stimulatorilor naturali: exerciţii fizice, iradierea cu raze ultraviolete ş.a.
Pentru profilaxia intoxicaţiilor incipiente e raţional să se introducă substanţe, ce ar contribui la dezintoxicarea şi eliminarea toxinelor din organism (de exemplu, calciul reţine sedimentarea plumbului în sânge, oase ş.a.).
Ca factori nespecifici de sporire a rezistenţei fiziologice a organismului pot servi modificările raţiei alimentare din contul îmbogăţirii cu vitamine sau proteine şi glucide a bucatelor, cât şi folosirea adaptogenilor - substanţe medicamentoase, care sporesc adaptarea şi prin urmare forţele de protecţie a organismului (dibazolul ş.a.).
În unele cazuri e raţional sa se folosească mijloace de protecţie individuală: mască antigaz, haine şi încălţăminte de protecţie, unguiente şi paste de protecţie ş.a. Un rol deosebit în profilaxia acţiunii toxinelor are controlul medical profilactic al adolescenţilor pentru a evidenţia contraindicaţii în munca cu aceste nocivităţi.