În şcoli educaţia igienică este efectuata în două direcţii:
1 - predarea sistematică şi consecventă la lecţii a noţiunilor igienice de bază incluse în programele şcolare;
2 - munca de educaţie igienică efectuată în cadrul şcolii, în afara lecţiilor, cât şi cea extraşcolară.
În cadrul procesului de instruire, profesorii asigură realizarea completă şi profundă a întregului material inclus în programe cu privire la ocrotirea sănătăţii. Programa pregătirii igienice prevede o lărgire a cunoştinţelor şi deprinderilor igienice pe compartimentele de bază - importanţa procesului de educaţie fizică şi de călire pentru sănătatea organismului, igiena activităţii intelectuale, igiena instruirii prin muncă, igiena personală, igiena alimentară, profilaxia bolilor infecţioase, a infestărilor cu helminţi, a traumatismelor, problemele igienice ale educaţiei sexuale.
În clasele începătoare, în primul rând, e necesar de a consolida deprinderile igienice formate de copii în instituţiile preşcolare în afară de aceasta copiii sunt informaţi despre influenţa educaţiei fizice şi a procedurilor de călire asupra sănătăţii şi a productivităţii muncii. Elevii claselor începătoare trebuie să însuşească cunoştinţe şi deprinderi privind ţinuta corectă, poziţia igienică în bancă, să cunoască care exerciţii fizice contribuie la corecţia ţinutei, de ce e necesar de a duce un mod activ de viaţă, de a se ocupa permanent cu educaţia fizică, de a include în regimul zilei în timpul aflării la aer liber diverse jocuri mobile şi distracţii sportive.
Cu elevii se organizează lecţii speciale unde sunt demonstrate diverse obiecte de igiena personală, de uz casnic, şcolar, se explică însemnătatea şi necesitatea lor, folosirea corectă. Se acordă o atenţie deosebită însuşirii de către copii a regulilor de circulaţie şi de comportare în stradă, în timpul jocurilor mobile, în condiţii casnice şi de şcoală cu scopul profilaxiei traumatismelor, Studii mai aprofundate de igienă sunt prevăzute în programa cursurilor de ştiinţe naturale, apoi la botanică, zoologie, anatomie, fiziologie, fizică, chimie, la lecţiile de educaţie fizică şi muncă.
La lecţiile de ştiinţe naturale elevii iau cunoştinţă de structura corpului uman şi de regulile de îngrijire a lui, studiază componenţa aerului, a apei, calităţile şi însemnătatea lor pentru sănătatea organismului. Mai târziu, studiind fizica, chimia, ei iau cunoştinţă de construcţia apeductului, căile de epurare a apei, însemnătatea igienică a componenţei aerului.
La lecţiile de botanică profesorul menţionează importanţa creării spaţiilor verzi în localităţile urbane pentru ameliorarea stării igienice a atmosferei, expune informaţii despre microbi - agenţii patogeni ai diferitelor boli, însemnătatea lor pentru natură şi economia naţională. La lecţiile de zoologie elevii iau cunoştinţă despre animalele purtătoare şi transmiţătoare de diferite maladii, despre măsurile de profilaxie.
Conform normelor de studii la lecţiile de anatomie, fiziologie şi igienă se expun cunoştinţe despre structura şi funcţionarea organismului, particularităţile aparatului locomotor şi condiţiile igienice care contribuie la dezvoltarea bună a lui, funcţionarea sistemului de circulaţie sanguină (acţiunea muncii fizice, a exerciţiilor de educaţie fizică asupra sistemului cardiovascular), activitatea sistemului digestiv (însemnătatea alimentaţiei pentru sănătate, componenţa produselor alimentare, regimului alimentar, rolul produselor alimente în apariţia bolilor tractului gastrointestinal şi a intoxicaţiilor alimentare şi profilaxia lor), igiena activităţii intelectuale şi fizice (însemnătatea organizării unui regim corect de muncă, odihnă şi de somn), igiena aparatului vizual şi auditiv, igiena îmbrăcămintei, încălţămintei, funcţiile multiple ale pielii (de protecţie, de recepţionare, de termoreglare ş.a.) şi întreţinerea ei etc.
La lecţiile de muncă elevii acumulează cunoştinţe despre regulile igienei muncii şi tehnica securităţii în timpul efectuării diferitelor operaţii de muncă în atelierele şcolare, a lucrărilor agricole şi îngrijirii animalelor.
O însemnătate social-igienică prezintă problema educaţiei sexuale care include aspecte igienice, morale şi etice legate de igiena sexului. Scopul acestei educaţii este de a contribui la dezvoltarea unei personalităţi armonioase, de a-i forma copilului din fragedă copilărie deprinderi igienice determinate de sexul lui, de a-l învăţa să fie în stare să-şi coordoneze instinctele sexuale în perioada pubertăţii, de a-i educa nu numai o conştiinţă umană înaltă, dar şi responsabilitatea faţă de bunăstarea societăţii viitoare.
Educaţia sexuală se consideră o măsură esenţială cu caracter medico-psiho-social şi cere o atitudine diferenţiată în conformitate cu vârsta şi sexul.
Educatorii instituţiilor preşcolare trebuie să posede cunoştinţe despre particularităţile anatomo-fiziologice ale copiilor, igiena organelor genitale, măsurile de călire şi de fortificare a stării sănătăţii, profilaxia bolilor inflamatorii ale organelor genitale. Profesorii şi educatorii din şcoli trebuie să posede cunoştinţe profunde privind următoarele întrebări: particularităţile anatomo-fiziologice de dezvoltare a fetelor şi a băieţilor în perioada pubertăţii, schimbările fiziologice în organismul adolescenţilor, particularităţile activităţii nervoase superioare şi psihologice de comportare în această perioadă, călirea organismului ş.a.
Educaţia sexulă trebuie începută încă din vârsta fragedă când copilul manifestă interes, pune întrebări de acest gen. De acum la vârsta de 3-4 ani copilul se interesează de "originea omului" şi răspunsurile trebuie să fie corecte, corespunzătoare realităţii, în funcţie de capacitatea de înţelegere. Explicarea noţiunilor legate de sex e necesar să fie efectuată treptat, din timp, începând cu vârsta de 7 ani, când copilul nu este frământat de aceste probleme.
Astfel, de acum la vârsta de 8-9-10 ani fetele trebuie instruite în ceea ce priveşte menstruaţia şi igiena legată de acest fenomen. La 11—13 ani elevilor li se vor da explicaţii succesive în privinţa organelor sexuale şi a funcţiei lor. Mai târziu elevii sunt informaţi despre dezvoltarea fătului, consecinţele negative ale începerii vieţii sexuale precoce (boli venerice, avorturi, copii nedoriţi născuţi în afara căsătoriei, conflicte familiale). începerea unei vieţi sexuale precoce acţionează negativ asupra sănătăţii, în special asupra dezvoltării în continuare a sistemului nervos central, a dezvoltării fizice.
Educaţia tinerilor în direcţia abţinerii de la o viaţă sexuală timpurie poate fi explicată nu numai prin prezentarea argumentelor fiziologice şi patologice, dar şi prin realizarea unei conduite umane dintre sexe prin educaţie şi cultura pe baza înţelegerii şi cunoaşterii reale a fenomenelor fiziologice şi acceptării necesităţilor psihomorale.
In expunerea fenomenelor biologice - fecundarea, dezvoltarea intrauterină, naşterea, alăptarea - se va sublinia şi însemnătatea caracterului afectiv, a iubirii, a respectului reciproc care trebuie să existe între oameni, între parteneri; se vor explica pentru a fi însuşite anumite atitudini privind relaţiile sexual-morale. La această vârstă trebuie explicată însemnătatea şi rolul anticoncepţionalelor, responsabilitatea morală a avortului, a bolilor venerice şi a consecinţelor lor.
Pentru a ajuta pe elevi să depăşească mai uşor momentele critice pot fi recomandate următoarele măsuri părinţilor şi profesorilor: efectuarea unui control eficient asupra lecturilor şi convorbirilor dintre copii şi tineri; orientarea lor spre folosirea mai raţională a timpului liber (activitatea sportivă, lectură); supravegherea elevilor ca în timpul spălatului de seară să nu acorde prea multă atenţie organelor genitale; stabilirea relaţiilor de încredere, de prietenie dintre părinţi, pedagogi şi elevi pentru a-i cunoaşte mai bine, a-i apropia de ei; interzicerea culcării copiilor şi elevilor câte doi în pat; evitarea supraîncălzirii dormitoarelor; apelarea ia medic în cazul depistării copiilor care au înclinaţii spre homosexualitate ori care masturbează. Temelia educaţiei sexuale trebuie să se bazeze pe formarea convingerilor la tineri că viaţa sexuală şi iubirea, viaţa sexuală şi familia sunt unice.
Educaţia igienică nu poate fi limitată numai la însuşirea deprinderilor igienice legate de igiena corporală şi sexuală, dar să cuprindă şi alte aspecte ale vieţii — indicaţii privind prevenirea surmenajului, combaterea alcoolismului, fumatului, consumului de droguri.