Educaţia igienică în instituţiile destinate copiilor şi adolescenţilor se desfăşoară permanent şi are sarcina de a însuşi, a forma la ei un nivel de cunoştinţe despre ocrotirea sănătăţii şi de a le educa deprinderi igienice.
Familiarizarea şi însuşirea nivelului de cunoştinţe despre sănătate, despre ocrotirea ei se realizează sistematic în timpul procesului de instruire şi începe treptat încă din perioada preşcolară. Copiii şi adolescenţii trebuie să însuşească un anumit nivel de cunoştinţe sanitaro-igienice, să-şi dezvolte atitudinea conştientă faţă de propria sănătate şi să fie în stare să organizeze o activitate de ocrotire a sănătăţii lor şi a întregului colectiv.
Educaţia igienică în colectivele de copii este efectuată de educatori şi pedagogi sub conducerea nemijlocită a medicilor, se bazează pe temelia fiziologică a formării reflexelor condiţionate şi se realizează în acea perioadă a vieţii când organismul este cel mai receptiv pentru însuşirea şi consolidarea diverselor cunoştinţe şi deprinderi.
Mijloacele educaţiei igienice pot fi divizate în 2 grupe: la prima din ele se referă cele care sunt percepute de organele de simţ -mijloacele intuitive (metoda concreta); grupa a doua o formează mijloacele care acţionează prin sistemul al doilea de semnalizare -agitaţia şi propaganda verbală şi textuală.