Cuprul este important pentru formarea și dezvoltarea normală a creierului și sistemului nervos. El reprezintă un ingredient important în producerea și întreținerea mielinei, acel material care învăluie fibrele nervoase. De asemenea, are un rol important în formarea neurotransmițătorilor - mesageri ce poartă informația de la o celulă nervoasă la alta.
Radicalii liberi sunt produși nocivi ai metabolismului care în lipsa neutralizării produc distrugeri la nivel molecular în celulele și țesuturile organismului. Oxidările produse în procesele metabolice cresc riscul de cancer și de boli cardiovasculare. Organismul este capabil să controleze nivelul oxidărilor tisulare prin neutralizarea radicalilor liberi grație unor sisteme anti-oxidante.
Cuprul joacă un rol important în apărarea organismului față de radicalii liberi. El intră în componența multor enzime ce se găsesc în toate celulele corpului și care au drept scop neutralizarea radicalilor liberi și limitarea distrugerilor celulare.
Cuprul este indispensabil formării țesutului conjunctiv, acel țesut ce acționează ca un liant între toate celulele organismului, legându-le unele de altele pentru a forma organele. Țesutul conjunctiv este extrem de polimorf - menține organele la locul lor, conferă fermitate pielii și rezistență oaselor. Colagenul este unul din tipurile de țesut conjunctiv ce se găsește în piele și în oase. În formarea lui cuprul este esențial. S-a constatat că fracturule osoase, malformațiile de schelet și osteoporoza sunt mai frecvente atunci când există un deficit de cupru.
Contra anemiei
Cu toate că toată lumea știe că anemia se datorează carenței de fier, s-a dovedit că și cuprul are un rol important în prevenirea acestei afecțiuni. Cuprul ajută la trecerea fierului într-o formă pe care organismul o poate folosi (formă ferică) și intră în componența unor enzime care transportă fierul de la și către țesuturi. O insuficiență de cupru va produce o boală caracterizată de anemie și de acumularea fierului în țesuturi.
Surse de cupru
Cuprul nu este sintetizat în organism, iar necesarul este obținut doar din alimentație. Surse de cupru sunt legumele verzi, fasolea verde, ciupercile, ficatul, crustaceele, nucile, semințele, cerealele. etc.
Deficitul sau excesul de cupru
Datorită relației strânse care există între cupru și fierul din organism, carența de cupru poate duce la anemie, oboseală, tulburări de respirație. Este destul de rară în cazul adulților, deficitul de cupru fiind specific copiilor și în special prematurilor.
Excesul de cupru se manifestă prin vărsături, insomnie, căderea părului, ciclu menstrual neregulat, hipertensiune. Predispuse către înmagazinarea cuprului în exces sunt persoanele cu hepatită, ciroză sau boala Wilson. Acestea nu trebuie să administreze nici un supliment de cupru.