Luminii îi aparţine un rol important în reglarea unor principale funcţii ale organismului. Lumina şi radiaţia vizibilă sunt componente ale regimului de iluminat. Radiaţia vizibilă are lungimea de undă în diapazonul 380-760 mµ (mµ =0,000001 mm).
Fluxul luminos prezintă energia radiantă apreciată de ochi după senzaţia luminoasă produsă şi se măsoară în lumeni (lm). Iluminarea prezintă densitatea superficială a fluxului luminos şi se măsoară în lucşi (lx). Un lux este egal cu iluminarea suprafeţei 1 m2 când cade pe ea un flux luminos egal cu 1 lumen.
Luminozitatea e intensitatea luminii reflectată de la suprafaţă în direcţia ochilor observatorului. Luminozitatea suprafeţei se determină prin raportul iluminării la coeficientul de reflectare a suprafeţei. Sporirea intensităţii iluminării suprafeţei măreşte luminozitatea ei. Dacă două suprafeţe au unul şi acelaşi nivel de iluminare, atunci cea mai strălucitoare va fi acea care are coeficientul de reflectare mai mare (albă şi neagră).
Coeficientul de reflectare se numeşte raportul dintre fluxul de lumină reflectat de pe suprafaţă la fluxul ce cade pe ea. El e mai mic de o unitate şi se măsoară în nituri. Însemnătatea igienică a luminii şi radiaţiei vizibile constă în crearea condiţiilor optimale de lucru a organului văzului. Funcţia analizatorului optic permanent se modifică în funcţie de cantitatea şi calitatea radiaţiei vizibile.
După cum se ştie, analizatorul optic, ca şi alţi analizatori, e alcătuit din 3 segmente: periferic (ochiul), care are funcţia de percepţie vizuală a excitanţilor mediului; troncular (tractul optic şi formaţiunea nervoasă subcorticală), care transmite excitaţiile primite de ochi, şi central (scoarţa cerebrală), care îndeplineşte rolul principal analitic.
Rolul biologic al analizatorului optic constă în percepţia mediului înconjurător. El îndeplineşte activitatea optică. Analizatorul optic are mai multe funcţii: fotosensibilitatea şi adaptarea, sensibilitatea de contrast şi acuitatea vizuală, stabilitatea clar vizuală şi viteza deosebirii. Pentru funcţionarea normală a analizatorului optic se cere o iluminare satisfăcătoare a locului de lucru, care se asigură cu surse de iluminare naturală şi artificială.
Iluminarea naturală
Iluminarea naturală a încăperilor întreprinderilor industriale creată de lumina naturală a razelor solare depinde de timpul zilei, sezon, factorii meteorologici, orientarea atelierelor de producţie ş.a. Există următoarele forme de iluminare naturală a încăperilor: a) laterală prin ferestre; b) de sus prin corpuri de lumină (bovindouri) instalate în acoperişuri şi c) mixtă (ambele forme).
Normele iluminării naturale a încăperilor depind de forma iluminării lor. Sunt stabilite norme pentru iluminarea laterală şi de sus: în încăperi cu iluminarea laterală se reglementează valoarea minimală a coeficientului de iluminare naturală (CIN), care prezintă raportul dintre gradul iluminării (E) locului de lucru din încăpere la iluminarea din exteriorul clădirii pe planul orizontal înmulţit la 100 %.
CIN = E încăpere / E din afara clădirii * 100%
Pentru încăperile cu iluminare de sus sau combinată se reglementează valoarea medie a coeficientului iluminării naturale.
Separarea normelor de iluminare e cauzată de faptul că la iluminarea laterală încăperile sunt neuniform iluminate. In aceste cazuri valoarea medie a coeficientului de iluminare naturală nu poate determina condiţiile reale ale iluminării naturale.
Conform normelor de iluminare naturală a încăperilor de lucru ale întreprinderilor industriale, în funcţie de dimensiunile pieselor examinate, fonul şi contrastul se împart în 6 categorii.
Iluminarea artificială
În caz daca iluminarea naturala nu asigură condiţii necesare de activitate vizuală, atunci încăperile întreprinderilor industriale sunt iluminate cu lumină artificială. Există 3 feluri de iluminare artificială: a) generală - se iluminează toată încăperea inclusiv şi locurile de luau; b) locală -fluxul de lumină iluminează locul de lucru (strung, utilaj) şi c) mixtă -se iluminează încăperea şi locul de luau separat.
Iluminarea artificială se realizează folosind becuri cu incandescenţă sau tuburi luminescente. Tuburile luminescente sunt net superioare becurilor cu incandescenţă:
- au un randament al luminii de 3 - 3.5 ori mai mare;
- au un termen de utilizare de 3 ori mai mare (3000 ore);
- spectrul luminii lor este asemănător celui al luminii naturale;
- nu modifică temperatura aerului din mediu;
- consumă de 2,5 - 3 ori mai puţină energie electrica.
Principalele cerinţe igienice faţă de iluminarea artificială a încăperilor prevăd ca ea să fie intensivă şi uniformă. Intensitatea ei trebuie să fie în funcţie de gradul preciziei lucrului, de fondul suprafeţelor şi contrastul dintre obiectul examinat cu fondul. Pentru ca becurile cu incandescenţă şi tuburile luminescente iluminând încăperea să nu orbească organul optic se foloseşte un număr mare de diferite corpuri de iluminat.
În funcţie de categoria lucrului efectuat după activitatea vizuală sunt stabilite norme de iluminare artificială (în lucşi) din încăperi cu iluminarea generală şi combinată Aceste norme de iluminare artificială a locurilor de muncă pentru adolescenţi trebuie să fie de cel puţin 150 lx pentru becuri cu incandescenţă şi 300 lx pentru tuburi luminescente.
Un rol deosebit are culoarea în care sunt vopsite încăperile. Culoarea finisării încăperilor întreprinderilor industriale trebuie să fie aleasă în funcţie de cerinţele igienice faţă de caracterul activităţii vizuale şi necesităţile estetice ale lucratorilor. Sunt propuse mai multe culori de vopseli pentru tavan, pereţi, panouri, podea şi pentru utilaj. Se recomandă a alege culori deschise iară luciu, de nuanţă caldă, cu coeficientul de reflectare mare.
Tavanul şi partea de sus a pereţilor în mod obişnuit se vopsesc în culoare albă (se varuiesc); panourile - bej-deschis, galben, galben-deschis, verde-deschis, crem, albastru-deschis, iar podeaua - gri, cafeniu-deschis, galben-deschis, gri-deschis şi gri-închis. Utilajul întreprinderilor industriale se vopseşte în culoare verde-deschis, albastru-deschis, crem, bej, verde, gri-deschis etc. Revopsirea suprafeţelor încăperilor se efectuează cel puţin o dată în 4 ani, iar când aerul atmosferic e foarte impurificat - o dată în 2 ani.
Deci, iluminarea corespunzătoare a locului de lucru al adolescenţilor contribuie la o activitate normală a organului optic. Iar dacă ea e insuficientă, atunci la adolescenţi apare o oboseală rapidă care esenţial reduce calitatea lucrului efectuat. Dacă insuficienţa iluminării e permanentă, la adolescenţi poate apărea miopia. In asemenea cazuri piesele sunt examinate la o mică distanţă de la ochi, datorită cărui fapt ochii convergează şi ca rezultat se măreşte presiunea intraoculară, care conduce la deformarea globului ocular - la apariţia miopiei.