Procedurile hidroterapice constituie al doilea factor de călire şi prezintă o însemnătate dublă pentru organismul copilului: igienică şi fiziologică. Importanţa igienică a procedurilor hidroterapice constă în faptul că apa înlătură praful, sudoarea şi sărurile de pe suprafaţa pielii, curăţă porii, ameliorând în aşa fel respiraţia cutanată.

Influenţa fiziologică a procedurilor hidroterapice se manifestă prin acţiunea lor termică asupra organismului. Acţiunea termică se bazează pe efectul de răcorire, iar cea mecanică se manifestă prin presiunea apei asupra organismului. Prin dozarea corectă şi strict individualizată a procedurilor hidroterapice acţiunea lor mecanică şi termică contribuie la întărirea sistemului nervos şi, prin urmare, a întregului organism: se intensifică metabolismul şi procesele oxidative, se ameliorează tonusul muscular.

Procedurile hidroterapice exercită o acţiune favorabilă şi asupra psihicii copilului, creând buna dispoziţie şi stimulând întreaga activitate vitală. Practicarea sistematică a procedurilor hidroterapice cu scăderea treptată a temperaturii apei căleşte organismul, îl face mai rezistent faţă de infecţii, măreşte capacitatea lui de adaptare la variaţiile factorilor nocivi ai mediului ambiant, în special la oscilaţiile bruşte ale atmosferei şi temperaturii.

Procedurile hidroterapice se împart după modul de aplicare în 2 grupe: locale (băi de picioare, abluţiuni, fricţiuni ale unor părţi ale corpului ş.a.) şi generale (duşuri, băi, scăldatul). Procedurile hidroterapice locale au o prioritate mai mare decât celelalte, deosebindu-se prin: a) posibilitatea de dozare a temperaturii apei; b) folosirea în decursul anului; c) aplicarea băilor de contrast (fierbinte - rece).

Toate procedurile hidroterapice sunt prescrise de medicul instituţiei pentru copii şi adolescenţi pe baza datelor referitoare la starea de sănătate a copiilor.

Băile de picioare contribuie la sporirea rezistenţei organismului la bolile de răceală. Aplicarea lor e destul de simplă şi accesibilă, întrucât necesită doar un lighean şi termometru. Temperatura apei primei băi de picioare va fi de 35 - 36°C, pe urmă ea se scade treptat cu 1-2°C zilnic sau peste o zi, atingând în cele din urmă 15-16°C.

Pentru băile de contrast sunt necesare 2 lighene: unul cu apă fierbinte, altul - cu apă rece. Picioarele se scufundă rând pe rând în ambele ligheane. Există mai multe metode de folosire a băilor de contrast: mărirea duratei scufundării picioarelor sau micşorarea temperaturii apei din ligheanul cu apă rece. Tehnica folosirii băilor de contrast e analogică cu cea a băilor de picioare.

Din grupa procedurilor hidroterapice face parte şi udarea picioarelor cu apă rece, turnată din diferite vase (căni, ulcioare). După procedurile, care decurg după aceeaşi schemă, picioarele se şterg bine cu un prosop.

Spălarea zilnică a mâinilor, feţei şi gâtului de asemenea este o procedură hidroterapică locală, destinată respectării igienei personale, iar pe de altă parte antrenează organismul la acţiunea temperaturii scăzute.

Dintre formele de călire cu apă cele mai accesibile sunt fricţiunile diferitelor părţi ale corpului. Pentru efectuarea lor e necesar un lighean cu apă şi 2 prosoape. Fricţiunea umedă e una din cele mai slabe proceduri hidroterapice, datorită cărui fapt se recomandă a o practica pe copiii de vârstă mică.

În acest scop un prosop pluşat se înmoaie în apă de o anumită temperatură, se stoarce şi se fricţionează repede gâtul, braţele, pieptul, abdomenul şi spatele, după care se şterg bine toate aceste părţi ax prosopul uscat până la o uşoară înroşire a pielii. Apoi se procedează la fel şi cu extremităţile inferioare. Durata fricţiunii umede e de 1-2 minute. Temperatura apei în care se înmoaie prosopul pluşat la început trebuie să fie de 30 - 33°C, care treptat se scade până la 15-16°C.

Pentru a intensifica acţiunea iritantă a fricţiunilor umede, în apa folosită se adaugă sare de bucătărie (o linguriţă la un pahar cu apă). Dacă fricţiunile au exercitat o acţiune favorabilă evidenta asupra organismului copilului, atunci peste 1-1,5 ore se poate trece la proceduri hidroterapice generale.

Duşul ca formă de proceduri hidroterapice generale. E o formă mai energică decât fricţiunile, deoarece la acţiunea temperaturii se adaugă şi efectul mecanic (presiunea apei). Duşul se face cu pielea caldă, dar nu transpirată şi după efort. Durata timpului duşului e de 1-3 minute şi depinde de temperatura apei. După duş urmează o reîncălzire a pielii corpului prin ştergerea ei cu un prosop uscat şi un masaj al muşchilor. Se recomandă ca temperatura apei pentru duş să fie de la 16 până la 24°C în funcţie de vârsta copiilor.

Scăldatul în bazine este cel mai răspândit mijloc de călire, însă la aplicarea acestei proceduri hidroterapice generale este necesară o deosebită prudenţă. O serie de boli, de care suferă copiii sau pe care le-au suportat în cursul anului precedent, constituie o contraindicaţie absolută a acestei forme de călire. De aceea fiecare copil se va putea scălda numai cu avizul medicului. Scăldatul este admis numai peste 1,5 - 2 ore după mâncare, fiind interzis pe stomacul gol. Pielea corpului trebuie să fie caldă sau încălzită în prealabil prin fricţiune, faţa să nu fie transpirata. Nu se admite scăldatul după eforturi sau alergări.

Durata primei băi e de 2 - 4 minute, temperatura apei din bazin fiind de 20-22°C. Ulterior durata scăldatului se prelungeşte treptat, dar este în strictă dependenţă de temperatura apei şi aerului atmosferic şi în special de starea de sănătate a copiilor şi de reacţia lor. Durata maximală a scăldatului depinde de vârsta copiilor şi este de 10-15 minute. Aflarea îndelungată în apă este dăunătoare organismului, deoarece se produce o răcire excesivă a corpului, ceea ce se manifestă prin tremurături, piele “de găină”, cianoza buzelor ş.a.

Scăldatul conţine mai mulţi factori care antrenează organismul copilului: temperatura apei, presiunea ei, compoziţia chimică şi mişcările (înot, scufundare). După scăldat corpul se şterge bine cu un prosop, apoi se face o mică plimbare.