Osteoporoza reprezintă o maladie osoasă care afectează un număr tot mai mare de femei și bărbați aflați în jurul vârstei de 40 de ani. După vârsta de 35 de ani, distrugerea osoasă începe să depășească formarea osoasă.
Dezechilibrul dat este cauzat de factorii care ne predispun la osteoporoză- sexul feminin, vârsta înaintată și istoricul familial. Există și factori ce pot fi schimbați - dieta săracă în calciu, deficiența de vitamina D, fumatul, consumul de alcool și lipsa activității fizice.
Pierderea de os este progresivă și fără simptome. În aceste condiții, mulți pacienți nu sunt conștienți de existența acestei maladii până la apariția primei fracturi. Persoanele cu osteoporoză prezintă zone foarte vulnerabile la fracturi, precum coloana vertebrală, șoldul și încheietura mâinii. Frecvența fracturilor în aceste zone se mărește odată cu vârsta.
După vârsta de 50 de ani, 1 femeie din 3 și 1 bărbat din 7 riscă să sufere o fractură cauzată de osteoporoză. Un tratament eficient ar trebui să prevină atât fracturile de la nivelul coloanei vertebrale cât și pe cele nevertebrale, în principal de la nivelul șoldurilor.
Fracturile determinate de osteoporoză duc la suferință, la dizabilitate și deces la populația vârstnică, iar costurile medicale le depășesc pe cele ale multor maladii cronice majore. Tipurile date de fracturi pot determina pierderea capacității de auto-îngrijire. De exemplu, fracturile coloanei vertebrale pot avea drept consecințe deformarea coloanei, tulburări respiratorii și micșorarea în înălțime.
În plus, maladia trebuie tratată cu foarte mare atenție: în primele 6 luni după apariția unei fracturi, pacientul poate suferi "fracturi în cascadă". Cu toate acestea, osteoporoza poate fi tratată și fracturile pot fi prevenite prin modificarea stilului de viață și prin apelarea la un tratament medicamentos adecvat.
Lactatele, vegetalele, nucile și sucul de portocale sunt importante surse de calciu, un component major al țesutului osos. OMS recomandă ca aportul de calciu să fie de 500-700mg/zi în copilărie, 1.300mg/zi între 10 și 18 ani și 1.000mg/zi între 19 şi 65 de ani. După vârsta de 65 de ani se revine la doza de 1.300mg/zi de calciu. Vitamina D, cu rol în dezvoltarea și refacerea osului, se poate obține din peste gras (somon, sardine, macrou) și din lactate.