O afecțiune care în trecut ducea în mod sigur la orbire este dezlipirea de retină, ce constă în desprinderea retinei, ceea ce înseamnă imposibilitatea de a mai fi irigată cu sânge, deci nutrită.

Ca urmare a acestei leziuni grave, bolnavul prezintă simptome: scântei în fața ochilor, puncte luminoase chiar cu ochii închiși, imagine alterată a obiectelor, perturbări în perceperea culorilor, scăderea acuității vizuale și  goluri în câmpul vizual.

Dezlipirea de retină are drept cauze apariția unor mici rupturi în retină, de origine mecanică, producerea de procese degenerative ale retinei. În cazul unei miopii importante, tensiunea excesivă la care este supusă retina poate fi urmată de o ruptură.

Ca și în glaucom, tratamentul este legat de rapiditatea cu care bolnavul se prezintă la medic. Oftalmologii dispun astăzi de diferite metode chirurgicale prin care retina ruptă constă în evitarea traumatismelor cu obiecte boante; cei cu miopie mare vor evita mișcările prea rapide ale capului.