La baza acestei patologii se află o hiper-reactivitate bronșică, favorizată de diferiți factori: iritanți, de la locul de muncă, toxici, alergici, infecțioși etc. Declanșarea crizelor de astm poate avea la bază fie factori interni (acetil-colina, adrenalina, noradrenalina și histamina) sau externi (praful de casă, polenul, fulgii, fumul, mucegaiurile, pulberile industriale, ceața, vaporii, aerul rece etc).
Criza de astm bronșic debutează în special noaptea, după primele ore de somn, însă poate fi prezentă și ziua, datorită expunerii la substanțe alergene sau iritante, datorită stresului sau efortului fizic intens.
Tipuri de astm bronșic
Astmul bronșic se clasifică în alergic și non-alergic.
Astmul bronșic alergic
Acesta mai este numit și astm uscat, nefiind asociat cu bronșita, iar începutul său este în copilărie sau la pubertate, fiind declanșat de un factor alergic ce produce o serie de modificări și eliberări ale unor mediatori chimici (acetilcolina, adrenalina, noradrenalina și histamina) care stau la baza patologiei astmatice. În general, astmul bronșic alergic prezintă un teren alergic generalizat, copilul suferind fie de rinită alergică, eczeme, urticarii, febra fânului sau chiar migrene la contactul cu anumiți alergeni, IgE (imunoglobuline E) mărite etc.
Astmul bronșic non-alergic
Debutul său este la vârstă adultă (30-40 ani), apărând la persoane care nu sunt cunoscuți cu antecedente de tip alergice, însă care deseori prezintă infecții ale căilor respiratorii: sinuzite, rinite, bronșite, polipi, răceli frecvente etc.
În afară de aceste două tipuri de astm bronșic, există și alte categorii de astm care se manifestă pe fondul unor tulburări neuro-psihice etc.
Diagnosticul astmulului bronșic
Diagnosticul de astm bronșic nu este deloc ușor de pus, pacientul este supus unor teste alergice (la prafuri de casă, la polen, teste dermice, dozarea IgE etc.) și unor teste respiratorii, al căror rezultat pot certifica patologia astmatică.
Tratamentul astmului bronșic
Tratamentul profilactic constă în evitarea expunerii la agenții alergeni, iritanți sau infecțioși, aceasta putând însemna renunțarea la animalele de casă, la țigări sau chiar schimbarea locuinței, a locului de muncă etc. Mai apoi tratamentul de fond constă în identificarea cauzei ce a declanșat astmul și desensibilizarea bolnavului privind aceste cauze declanșatoare prin diverse medicamente, bronhodilatatoare, imuno-stimulatoare, beta2-agoniști, corticoizi, vaccinuri specifice, aerosoli, adrenergice, anti-colinergice etc. Este clar că, tratamentul va fi pentru fiecare pacient individual.