Scopul principal al educaţiei fizice este de a contribui la ameliorarea şi perfecţionarea stării de sănătate a copiilor şi adolescenţilor. Sarcinile de bază ale educaţiei fizice sunt.
1. Fortificarea sănătăţii, ameliorarea nivelului dezvoltării fizice şi sporirea rezistenţei organismului la acţiunea factorilor nocivi ai mediului înconjurător.
2. Formarea şi perfecţionarea deprinderilor şi priceperilor de bază: coordonarea mişcărilor- dezvoltarea forţei, vitezei, rezistenţei, iscusinţei ş.a.
3. Dezvoltarea calităţilor volitive şi morale, educaţia spiritului de activitate şi disciplină.
4. Formarea deprinderilor igienice de practicare permanentă a exerciţiilor fizice şi sportului, de călire a organismului.
5. Formarea cunoştinţelor de igienă a sportului, profilaxie a traumatismelor sportive şi de autocontrol şi autoajutor.
La realizarea acestor sarcini este necesar de a folosi cât mai pe larg diferite mijloace şi forme de educaţie fizică, de a le organiza şi desfăşura cât mai corect din punct de vedere igienic şi de a crea condiţii favorabile de realizare a lor.
Toate mijloacele de educaţie fizică se împart în două grupe: a) exerciţii fizice, jocuri mobile distractive şi sportive, toate formele de sport, locomoţii naturale (mersul, fuga), excursii, marşuri turistice ş.a. şi b) călirea organismului cu diferiţi factori (naturali şi artificiali) ai mediului ambiant, respectarea regimului zilei, modului sănătos de viaţă, igienei personale, folosirea muncii fizice ş.a.
Eficienţa acestor mijloace de educaţie fizică în mare măsură depinde de conţinutul şi gradul efortului care trebuie să corespundă nivelului pregătirii fizice, vârstei, sexului şi stării de sănătate a copiilor şi adolescenţilor.
Diferite mijloace de educaţie fizică n-au acţiuni izolat locale, dar influenţează asupra întregului organism al copiilor. Folosirea lor provoacă diverse modificări ale diferitelor sisteme şi funcţii ale organismului.
Mijloacele de educaţie fizică stimulează considerabil sporirea indicilor somatometrici ai dezvoltării fizice. A. Antal, urmărind dinamica indicilor somatometrici în decurs de 3 ani la elevii de 13-14 ani care se ocupau sistematic cu exerciţii fizice (lot sportiv) şi care nu se ocupau (lot martor), a constatat un nivel de dezvoltare fizică mai înalt la elevii care practicau sportul.
La executarea diferitelor exerciţii fizice ţesuturile organismului necesită o mare cantitate de oxigen, care la rândul sau necesită activitatea sistemelor respirator şi cardiovascular. Sporeşte de 2 - 2,5 ori frecvenţa respiraţiilor şi de 2 - 3 ori frecvenţa pulsului. Practicarea sistematică a exerciţiilor fizice contribuie la perfecţionarea acestor sisteme: sporeşte capacitatea vitală a plămânilor din contul creşterii amplitudinii respiraţiei şi volumul sistolic de sânge din contul forţei de contracţie a miocardului.
Totodată necesitatea de oxigen stimulează funcţionarea organelor hemopoietice (măduva osoasă, splina, ficatul) care produc elementele sângelui: eritrocite, leucodte, limforite, neutrofile ş.a.
La folosirea diferitelor mijloace de educaţie fizică se determină modificări nu numai din partea sistemelor de respiraţie şi cardiovascular, dar şi altor. Mari modificări se observă în sistemul osteomuscular, care se manifestă prin întărirea oaselor şi creşterea masei ţesuturilor musculare, iar ca rezultat sporeşte forţa musculară (dinamometria).
Considerabile modificări se determină şi din partea metabolismului, când ţesuturile organismului asimilează mai bine substanţele nutritive, iar procesele oxidative sunt mai profunde şi ca rezultat m sânge pătrund mai puţine produse de dezintegrare.
Exerciţiile fizice influenţează pozitiv şi asupra dezvoltării sistemului nervos central. Procesele de excitare şi inhibiţie devin mai mobile şi mai echilibrate. Sistemul nervos devine mai plastic, capătă proprietatea de a se adapta mai uşor la mediu şi la noua activitate.
Modificările stabilite în organismul copilului, ca rezultat al folosirii mijloacelor de educaţie fizică, depind de felul sportului, care e diferenţiat în 7 grupe:
I - acrobatica, gimnastica, săriturile în apă, patinajul artistic ş.a. contribuie la dezvoltarea coordonării mişcărilor;
III - atletica grea (halterele, aruncările ş.a.) contribuie la dezvoltarea forţei şi iuţelei mişcărilor cu deplasarea unei mase maximale;
IV - trânta, boxul dezvoltă orientarea în spaţiu, coordonarea şi
iuţeala mişcărilor;
V - ciclismul, polo pe apă, hipismul ş.a asigura dezvoltarea proprietăţii de a depăşi şi preveni diferite obstacole;
VI - jocurile de dame, şahul, ţintirea ş.a. necesită un efort intelectual extrem de exprimat;
VII - biatlonul, pentatlonul, poliatlonul ş.a. necesită dezvoltarea multilaterală a diferitelor funcţii, inclusiv şi a celor de trecere de la o activitate la alta.
Paralel cu aceste modificări pozitive din partea diferitelor sisteme şi organe educaţia fizică mai are şi un mare rol de asanarea sănătăţii copiilor şi adolescenţilor:
1. Sporeşte rezistenţa nespecifică a organismului la acţiunea microorganismelor patogene şi factorilor nocivi ai mediului ambiant ce contribuie la scăderea îmbolnăvirilor la copii.
2. Stimulează procesele de creştere şi dezvoltare, care conduc la îmbunătăţirea nivelului dezvoltării fizice, maturizarea şi perfecţionarea principalelor sisteme şi funcţii ale organismului, sporirea siguranţei biologice.
3. Perfecţionează procesele de termoreglare, ce asigură rezistenţa organismului copilului la bolile de răceală.
4. Dezvoltă analizatorul motor şi stabileşte principalele calităţi motorii (forţa, viteza, rezistenţa ş.a.) ce asigură capacitatea de muncă normală.
5. Ameliorează procesele de adaptare a organismului la modificările condiţiilor mediului, reducând numărul dereglărilor şi bolilor la copii.
6. Normalizează activitatea anumitor organe şi sisteme dereglată de diferite boli şi unele defecte ale dezvoltării fizice.
Îmbunătăţirea nivelului dezvoltării fizice şi stării funcţionale a organismului, sporirea rezistenţei lui, ameliorarea proceselor de termoreglare şi adaptare reduce considerabil numărul de îmbolnăviri şi dereglări, contribuie la prelungirea duratei vieţii cu păstrarea capacităţilor fizice şi psihomorale.