- nerespectarea igienei personale mai ales în instituţiile pentru copii şi adolescenţi;
- neasigurarea efectuării măsurilor antiepidemice primare;
- nerespectarea regulilor pregătirii şi păstrării produselor alimentare;
- neaprovizionarea populaţiei, în primul rînd rurale, cu apă potabilă de calitate garantată.
Cele mai comune semne clinice ale BDA pot fi grupate în:
- sindromul diareic: scaune diareice cu diferite aspecte patologice;
- sindromul infecţios: febră, frisoane, cefalee, mialgii generalizate, stare generală alertată;
- sindrom dispeptic: greţuri, vărsături alimentare sau biloase;
- sindrom dureros abdominal: crampe abdominale, colici, dureri difuze nesistematizate;
- Sindrom de deshidratare acută de diverse grade: deshidratare uşoară (gradul I) asociată cu: sete moderată, turgor cutanat uşor diminuat, tahicardie; deshidratare medie (gradul II) se manifestă prin: sete intensă, tahicardie, puls slab, hipotensiune, oligurie; deshidratarea severă (gradul III), în cadrul căreia se asociază tulburările cardiovasculare, oligoanuria, precum şi tulburări de conştiinţă (obnubilare, comă).
- Sindromul de gasroenterită, constă în scaune lichide frecvente, dureri abdominale difuze, greţuri, vărsături febră;
- Sindromul holeriform apare ca o diaree apoasă, cu scaune lichide profuze. Semnele de deshidratare se instalează rapid şi sînt extreme de grave.
- Sindromul dizinteric constă din scaune emise repetat, însoţite de colici abdominale şi tenesme rectale, vărsături, febră.
Situaţia sanitaro-epidemiologică la acest grup de boli necesită efectuarea măsurilor de profilaxie a bolilor diareice acute.