Căpuşele sunt purtători de bacterii şi virusuri – agenţi cauzali a unor maladii periculoase (tularemia, febra Q, borrelioza Lyme, etc.), precum şi cale de transmitere a encefalitei acariene, infecţiei cu virusul West Nile, febrelor hemoragice de Crimea Congo etc.
Perioada de activitate maximală a căpuşelor este primăvara, vara şi toamna. Gazdele căpuşelor sunt animalele sălbatice şi domestice, omul fiind atacat ocazional. Transmiterea agenţilor cauzali are loc prin muşcătura căpuşei infectate, dar şi în timpul strivirii căpuşelor, cînd există riscul pătrunderii infecţiei în microfisurile pielii sau conjunctiva ochilor.
Pentru a preveni agăţarea căpuşelor este necesar de a evita aflarea în locurile de trai al căpuşelor, de a alege pentru odihnă zonele special amenajate, de a vă deplasa în pădure pe cărări. În timpul deplasării la odihnă în aer liber se recomandă de a îmbrăca haine deschise la culoare, ceea ce va permite de a observa uşor căpuşa agăţată. Este preferabil de purtat cămăşi cu mîneci lungi şi guler, pantaloni lungi, ciorapi şi încălţăminte care acoperă laba piciorului. Capul trebuie să fie acoperit. E binevenit, ca peste fiecare două ore să se inspecteze tegumentele pentru a depista căpuşele şi a preîntîmpina muşcăturile lor.
Diminuarea numărului de căpuşe poate fi atinsă prin amenajarea teritoriului şi crearea condiţiilor nefavorabile pentru supravieţuirea lor.
Pe parcursul ultimilor decenii un şir de factori, precum schimbarea climei, globalizarea, creşterea intensităţii călătoriilor şi dezvoltarea comerţului internaţional, contribuie la extinderea arealului diferitor specii de ţînţari ce transmit maladii infecţioase. În ultimii ani în Europa au fost înregistrate cazuri de febra chikungunya, Dengue, infecţia cu virusul West Nile - maladii infecţioase ce sunt transmise prin intermediul speciilor de ţînţari Aedes albopictus şi Aedes aegypti. Acest fapt a determinat intensificarea activităţilor de supraveghere a maladiilor transmise prin intermediul speciilor de ţînţari.
În anul 2009, în cadrul Centrului Naţional de Sănătate Publică au fost iniţiate studii de identificare a speciilor de ţînţari, fiind selectate biotipuri caracteristice activităţii vitale a speciilor de ţînţari din 2 zone: nord (raioanele Glodeni, Ocniţa) şi sud (raionul Cahul). În urma cercetărilor au fost identificate 4 genuri de ţînţari ce includ 8 specii, dintre care 3 specii pot transmite infecţia cu virusul West Nile.
Experţii Centrului de control al maladiilor din Europa au constatat în anul 2009 creşterea pericolului apariţiei infecţiei cu virusul West Nile pentru Italia, Ungaria, România, etc. Focarele de infecţie cu virusul West Nile, înregistrate în România (a.1996-1997), în Ucraina (a.1980, a.1998), au reafirmat faptul că maladiile virale transmise de ţînţari pot să apară în masă şi în zonele cu climă temperată, similară condiţiilor climaterice ale Republicii Moldova.
Studiile preliminare în Republica Moldova au demonstrat prezenţa virusului West Nile la speciile de căpuşe Dermacentor marginatus şi Ixodes ricinus. Speciile de ţînţari nu au fost investigate pentru confirmarea importanţei epidemiologice în răspîndirea acestei maladii în ţara noastră. Se presupune că focarele naturale au capacitatea de a se activiza, în anumite condiţii sub influenţa anumitor factori (temperatura, mărirea populaţiei de ţînţari, a populaţiei de păsări), creînd condiţii favorabile de circulare a virusului în natură.
În acest context, medicii recomandă populaţiei de lua măsurile necesare de protecţie de ţînţari şi căpuşe, atît în timpul aflării în aer liber – în pădure, parc, sau pe malul lacului, cît şi de a-şi proteja locuinţa de insectele ce pot transmite maladii infecţioase.
În cazul în care a fost găsită vreo muşcătură de căpuşă pe piele, se recomandă adresarea cît mai curînd la medic pentru asistenţă calificată şi înlăturarea inofensivă a insectei. Nu se recomandă înlăturarea de sine stătătoare a căpuşei fixate pe tegumente, pentru a reduce riscul de transmitere a infecţiei. La fel, dacă se remarcă careva schimbări a stării de sănătate în urma pişcăturilor de ţînţar se recomandă adresarea la medicul de familie. (Serviciul de Presă al Ministerului Sănătăţii al RM)