Deşi mononucleoza a fost cunoscută mai întâi ca „boala sărutului" adolescenţilor, virusul care provoacă această maladie nu este caracteristic unei vârste anume. În practică, mononucleoza a fost depistată la copii mici şi la adulţi de până la 56 de ani, deşi vârsta medie a bolnavilor este între 10 şi 35 de ani.
Acest virus aparţine grupului de viruşi ai herpesului (el se numeşte virus al herpesului de tipul IV) şi se transmite prin salivă; de aici şi uşurinţa infectării adolescenţilor în timpul sărutului. În cazurile tipice simptomele sunt durerile de cap, amigdalita, febra, creşterea dimensiunilor ganglionilor limfatici, oboseala şi, uneori, erupţiile asemănătoare cu cele din cazul rujeolei.
Dacă v-aţi molipsit de mononucleoza, între virus şi sistemul dumneavoastră imunitar începe o luptă care poate ţine săptămâni şi luni întregi. Acest război, care necesită o cantitate mare de energie consumată, vă surmenează; în consecinţă organismul dumneavoastră devine mai vulnerabil pentru alte infecţii, cum sunt amigdalita streptococică, bronşita, sinuzita, inflamaţia tractului urinar.
Întrucât, deocamdată, nu există medicamente capabile să distrugă acest virus, tratamentul depinde numai de forţa sistemului dumneavoastră imunitar. De aceea cel mai bun medicament este întărirea şi susţinerea sistemului imunitar cu ajutorul substanţelor alimentare.