Deoarece boala este localizată la nivelul bronhiilor, i se mai spune şi astm bronşic. Simptomele survin brusc, sub formă de criză (criza de astm), de obicei la o persoană sensibilizată faţă de anumiţi alergeni: praf, polen, substanţe chimice, microbi etc.

Criza apare mai ales în cursul nopţii, cu greutate în respiraţie (gâfâială), senzaţia lipsei de aer. Apoi apare tusea chinuitoare, cu expectoraţie multă, apoasă, spumoasă. Accesul durează de la câteva minute la câteva ore, după care bolnavul se linişteşte.

Primul ajutor. Bolnavii care au mai avut crize de astm cunosc deja conduita medicală care trebuie urmată şi au în casă medicamentele necesare. Pacienţii care fac pentru prima dată o criză de astm vor sta în repaus într-un fotoliu sau în pat, rezemaţi cu spatele de pernă. Se va aerisi camera prin deschiderea ferestrei şi se va linişti bolnavul dacă este agitat.

Prevenirea crizelor de astm va avea în vedere depistarea bolii de bază care cauzează astmul: starea de alergie, bronşita, infecţiile microbiene etc. Periodic se vor face cure de aer în mediu montan sau marin. Bolnavii astmatici vor purta cu ei medicamentele recomandate în vederea prevenirii sau tratării crizei de astm.