Convulsiile se întâlnesc mai frecvent la copiii mici în timpul bolilor infecţioase cu febră mare, în diferite intoxicaţii, în sarcină, în epilepsie, isterie, în tetanos, precum şi în cazul scăderii calciului din sânge.
Mai rar convulsiile apar după consumul de medicamente. In astfel de cazuri nu se poate face tratamentul convulsiilor la domiciliu. Este însă important ca persoanele care au observat criza de convulsii a bolnavului să ştie să explice exact medicului modul cum s-a produs.
Primul ajutor. Bolnavul şi, în special, copilul bolnav, care a prezentat o criză de convulsii, va fi culcat pe spate, într-o cameră liniştită, lipsită de zgomote şi de lumină puternică. Capul copilului va fi înclinat într-o parte, iar între dinţi i se va pune o batistă sau o cârpă pentru ca în timpul contracţiilor să nu-şi muşte limba.
Nu i se vor face copilului fricţionări, nu va fi lovit cu palma peste faţă sau stropit cu apă rece, căci orice excitaţie poate agrava convulsiile. În lipsa febrei se pot face bolnavului împachetări calde generale. Dacă febra este mare, i se pot aplica comprese reci cu apă la temperatura camerei şi i se administrează medicamente antitermice, de preferinţă în supozitoare. I se mai pot da medicamente anticonvulsivante în doze pentru copii. Dacă bolnavul se sufocă, se face reanimarea respiratorie.
După criză, bolnavul va fi consultat de un medic, pentru a fi tratat corespunzător, cunoscând că de cele mai multe ori, convulsiile se pot repeta. Familia are sarcina importantă de a respecta cu stricteţe tratamentul indicat.