Drept urmare, ţesuturile respective, în special cele din regiunea spatelui şi a şoldurilor, sunt presate între planul patului şi oasele corpului.
Din această cauză, circulaţia sanguină se încetineşte atât de mult, încât sângele nu mai poate iriga şi hrăni ţesuturile pielii, iar acestea se gangrenează, formând o rană deschisă.
La aceasta se mai adaugă şi prezenţa concomitentă a unor boli neurologice, cu paralizii, sau efectul iritant al urinei asupra pielii. Rana sau rănile astfel produse sunt dureroase şi prezintă riscul de a se infecta cu microbi de pe piele sau din mediul ambiant.
Primele îngrijiri. Se spală rana cu o soluţie dezinfectantă, se zvântă cu o compresă sterilă sau se lasă să se usuce, apoi se pudrează cu praf de talc, amidon, oxid de zinc, în părţi egale, eventual, cu pudră mentolată pentru copii. Dacă plaga este infectată şi are puroi, atunci la prafurile de mai sus se adaugă şi puţin praf de sulfamidă.
Apoi, deasupra plăgii se aplică o compresă sterilă subţire. Mult mai comod pentru astfel de bolnavi este prevenirea escarelor. Acest lucru se face printr-o igienă riguroasă a rufariei de corp şi de pat, rufărie care să nu aibă cute, încreţituri sau tivuri ce pot apăsa şi jena pielea bolnavului. Suprafaţa pielii care vine în contact cu patul va fi menţinută într-o stare perfectă de curăţenie şi de 2-3 ori pe zi va fi ştearsă cu un tampon de vată îmbibat cu spirt sanitar.
Se va schimba frecvent poziţia corpului bolnavului care nu poate face acest lucru singur (în traumatisme grave, în comă). Sub spatele bolnavului sau sub şolduri se va pune un colac de cauciuc sau plastic, care se umflă ca o anvelopă şi care se mută des dintr-un loc în altul.
Pentru a feri pielea de contactul direct cu colacul, acesta se înfăşoară cu o compresă sau cârpă curată presărată cu talc. În lipsa colacului de cauciuc se pot folos şi perniţe moi.