Microbii pătrund în piele prin mici leziuni, unele care nici nu se văd cu ochiul liber (zgârieturi, înţepături, rosături etc). La locul infecţiei pielea este dureroasă, roşie, fierbinte şi mai îngroşată faţă de ţesuturile sănătoase din jur.
Uneori pe pielea inflamată pot apărea mici umflături cu sau fără lichid. Infecţia netratată se întinde concentric la pielea sănătoasă. Concomitent bolnavul are frisoane şi febră, dureri de cap, stare generală rea.
Există persoane mai sensibile, cu o rezistenţă slabă la infecţii, la care boala reapare, de obicei în acelaşi loc, după luni sau ani de zile (erizipel recidivant). Boala poate fi contagioasă mai ales în colectivităţile de copii, fapt ce impune izolarea bolnavului.
Primele îngrijiri. Regiunea infectată a pielii se va ţine în repaus şi pe locul respectiv se vor pune comprese reci cu apă alcoolizată. Pielea sănătoasă din jurul leziunii se poate dezinfecta cu tinctură de iod, în încercarea de a opri înaintarea infecţiei. Cel mai sigur medicament împotriva erizipelului este penicilina, care va fi indicată numai de medic după ce a consultat bolnavul.