O sensibilitate exagerată a glandei sebacee la hormonii masculini, care sunt secretați în mod obișnuit de ovare și de glandele suprarenale. O igienă defectuoasă. O demachiere necorespunzătoare favorizează închiderea porilor printr-un punct negru, care împiedică scurgerea de sebum și provoacă o inflamare. Anumite pilule pot provoca la tinerele care își iau pentru prima oară măsuri de contracepție, un puseu de acnee.
Ce este acneea?
Acneea este o boală comună, parțial determinată genetic, observată mai ales în perioada pubertară, dar și la adult. Este o afecțiune polimorfă în care coexistă leziuni retenționale și inflamatorii adeseori pe fond de piele seboreică.
Începutul activității sistemului endocrin este însoțit adesea de mici tulburări, dintre care cea mai cunoscută este apariția acneei. Ea este provocată de funcționarea în exces a glandei sebacee, care se găsește la rădăcina părului. Secreția prea abundentă de sebum de către această glandă, este responsabilă de leziuni inflamatorii care se infectează. Acneea se prezintă deci, sub forma unor coșuri roșii care pot conține și puroi.
Coșurile sunt localizate în special pe față, dar pot apărea și pe umeri, pe spate sau pe torace. Acneea este o boală comună, parțial determinată genetic, observată mai ales în perioada pubertară, dar și la adult. Este o afecțiune polimorfă în care coexistă leziuni retenționale și inflamatorii adeseori pe fond de piele seboreică.
Tratamentul acneei trebuie să țină seama de tipul acneei: retențională, inflamatorie sau mixtă, de intensitatea și gravitatea sa, de eventualii factori declanșatori sau de asocierea cu alte afecțiuni. La debutul bolii leziunile retenționale sunt reduse, tabloul clinic poate fi nesemnificativ dar tratamentul este uneori dificil. Este indispensabil ca pacientul să fie îndrumat spre dermatolog, să discutam cu pacientul, să-i explicăm evoluția bolii și să eradicăm ideile preconcepute.
Dermatologul definește potențialul gravitații și stabilește în funcție de acesta strategia terapeutică. Leziunile de acnee induc o creștere a reactivității emoționale cu instabilitate, stres, și chiar dismorfofobie. Medicul dermatolog trebuie să fie pregătit să trateze boala, dar și să deceleze modificările comportamentale pentru a lua asupra lui susținerea psihologică a pacientului sau să apeleze la ajutorul psihiatrului sau psihologului.