Rinichiul reprezintă organul central în homeostaza corpului uman, care exercită eliminarea deşeurilor metabolice (ex. ureea, creatinina, acid uric) şi a substanţelor străine (ex. medicamente), controlează tensiunea arterială, echilibrul acido-bazic, hidric şi concentraţia electroliţilor, este răspunzător de sinteza sa.

Maladiile renale
Maladiile renale sunt foarte răspîndite – infecţiile urinare ocupînd locul 2 după infecţiile tractului respirator în structura morbidităţii din lume. Pe plan global există circa 400 mln. de persoane cu boala cronică de rinichi, în jur de 4-6 mln avînd insuficienţă renală cronică terminală şi circa 2 mln fiind tratate prin diferite metode de suplinire a funcţiei renale sau supravieţuiesc graţie transplantului renal.
Cum protejam sanatatea rinichilor
Boala cronică de rinichi se defineşte ca orice modificare patologică renală structurală (determinată cu examenul ultrasonografic sau prin alte metode imagistice) sau funcţională (diferite analize ale urinei şi sîngelui), care persistă mai mult de 3 luni. Boala cronică de rinichi reprezintă o patologie cu incidenţă şi prevalenţă în permanentă ascensiune în epoca creşterii speranţei de viaţă (deci şi a îmbătrînirii organelor şi sistemelor), caracterizată printr-o creştere alarmantă a diabetului zaharat, hipertensiunii arteriale şi aterosclerozei.

Incidenţa şi prevalenţa insuficienţei renale cronice (IRC) terminale, necesitînd substituţia funcţiei renale (prin hemodializă, dializă peritoneală, transplant renal) sînt în continuă creştere în toate ţările, impunînd un efort medical, logistic şi financiar extraordinar. Etiologia IRC a suferit mutaţii considerabile. În ultimii 20 de ani, cauza principală a IRC, era reprezentată de glomerulonefrita cronică, majoritatea tratată prin medicaţie imunosupresivă complexă, cu rezultate variabile şi efecte secundare, deseori inacceptabile.

Deseori, etiologia IRC rămîne necunoscută şi astăzi. Mai frecvent IRC este recunoscută într-un stadiu tardiv al evoluţiei bolii renale, cînd terapia patogenică are eficienţă redusă ori este inutilă. În acest context, prevenirea bolilor renale şi, mai ales, strategiile non-imunologice de reducere a ratei de progresie a IRC spre stadiul terminal devin o prioritate în lumea medicală. Aceasta este foarte important, deoarece în prezent, prima cauză de IRC terminală devine (în multe registre naţionale) diabetul zaharat (afecţiune cu prevalenţă în continuă creştere, estimată a ajunge, în 2025, la 300 de milioane de persoane afectate), urmat de nefropatia hipertensivă.

Impactul social al bolilor de rinichi constă în afectarea preponderentă a tineretului şi a persoanelor în vîrstă aptă de muncă cu diminuarea semnificativă a calităţii vieţii lor. În insuficienţă renală cronică terminală durata aşteptată a vieţii (fără suplinire a funcţiei renale) este mai mică, decît la pacienţii cu ultimul stadiul de cancer.

Semnele de boală
Simptoamele principale cuprind creşterea numărului de micţii, în special celor dureroase sau în timpul nopţii, micşorarea bruscă sau creşterea semnificativă a volumului zilnic de urină, dureri lombare, edeme, în special generalizate sau suboculare, creşterea tensiunii arteriale, dezvoltarea anemiei.

Multe simptoame sunt nespecifice (ex. slăbiciune generală, fatigabilitate sporită, lipsa poftei de mîncare, greaţă, vomă etc.), şi relativ frecvent bolile cronice de rinichi decurg fără simptoame.

Investigaţiile necesare pentru apreciere iniţială a unei maladii renale includ: analiza generală de urină şi de sînge, ultrasonografia renală şi renografia izotopică.

Prevenirea bolilor cronice de rinichi
Prevenirea bolilor cronice de rinichi poate fi realizată prin evitarea suprarăcelilor şi infecţiilor intercurente, evitarea supraefortului fizic şi intoxicaţiilor cu diferite substanţe chimice şi medicamentoase, evitarea deprinderilor dăunătoare, în special a fumatului şi a consumului abuziv de alcool, respectarea regimului alimentar cu limitarea lichidului şi sării de bucătărie (persoane cu edeme şi/sau hipertensive). Un rol important îl are tratamentul adecvat al maladiilor sistemice cu potenţial de dezvoltare a afecţiunilor renale (diabet zaharat, hipertensiune arterială, bolile autoimune).

Tratamentul maladiilor renale cronice este deseori îndelungat, frecvent costisitor, nu totdeauna este eficient, nu este lipsit de efecte adverse foarte serioase şi în mai multe cazuri numai opreşte boală (induce remisia), dar nu o lichidează (condiţionează însănătoşire).

Medicul este obligat să ocupe o poziţie activă în depistarea primară şi monitorizarea vigilentă a maladiilor renale cronice, punînd accentul pe educaţia pentru sănătate a pacientului, care reprezintă o treaptă esenţială în succesul implementării oricărui program de management în domeniul nefrologiei. În nefropatiile avansate, asociate cu deficitul funcţiei renale pacientul necesită supravegherea nefrologului.

Pacientul trebuie să se adreseze după consultaţie medicală la apariţia simptomatologiei nefrologice sus-menţionate, să respecte indicaţiile medicului în cadrul tratamentului unei maladii renale deja depistate, precum şi să implementeze întregul complex de măsuri preventive, expuse anterior.

RECENT

Aspecte epidemilogice ale izbucnirilor cu boli diareice acute în Republica Moldova (Nadejda Gafin, Aliona Nastas, Ion Bîrcă, Adrian Cotelea, Vasile Sofronie)
02.01.2020

În articol sunt prezentate unele aspecte epidemiologice ale izbucnirilor cu boli diareice acute (BDA) în Republica Moldova în anii 2014-2 [ ... ]

Impactul asupra sănătății și cel socioeconomic al morbidității prin varicelă în Republica Moldova (Silvia Negară, Vasile Sofronie)
02.01.2020

A fost studiată și analizată epidemilogic morbiditatea prin varicelă în Republica Moldova în perioada 1985-2017. Studiul dat este unul [ ... ]

2018 Sănătatea - Publicaţie de sănătate şi divertisment