Familia Flaviviridae din genul Flavivirus înseamnă colorizarea galbenă (Flavinic – galben), din aceeași categorie mai face parte și virusul răspunzător de febra Nilului și encefalopatia Japoneză. La articulație la persoanele infectate va produce colorizarea galbenă a acestor articulații.
Virusul Zika este un virus ARN (ca și majoritatea virusurilor) în care transmiterea are loc prin replicarea ARN-ului viral la următoarea celulă și astfel are loc infectarea. Ca și dimensiuni acest virus se încadrează între 40 și 60 de nanometri și astfel nu poate fi depistat decât la microscopul electronic.
Majoritatea virusurilor din aceasta familie vor fi transmise prin mușcătura artopodelor, adică mai precis a țânțarilor, însă în acest lanț trofic gazda umană este ultima în acest lanț, astfel ca vectorul este țânțarul dar infectarea se va manifesta la om.
Ca și arbore al dezvoltării acestui virus se face referire la două structuri de unde provine virusul Zika, și anume originea Africana și originea asiatică, iar din originea asiatică s-a desprins o ramură care a produs numeroase infectări în Americi.
Transmiterea
Prima dată a fost sesizat acest virus la primate (maimuțe) iar de acolo vectorul de răspândire este prin țânțari și transmiterea sanguină prin acesta.
Pandemia actuală a demarat în 2007 când virusul s-a răspândit de pe continentul African și Asiatic pe continentul American, atât în America de Nord cat și în America de Sud dar și în Indonesia.
Deși ar părea relativ ușoară transmiterea sa prin intermediul țânțarului, totuși nu orice tip de țânțar poate fi răspunzător de transmiterea acestui virus, mai precis Aedes aegypti, Aedes africanus, Aedes hensilii, Aedes vittatus, aedes albopictus. Astfel ca familia de țânțari Aedes sunt principalii răspunzători de această transmitere. Problema acestui fapt o face ca subspecia Aedes aegypti este larg răspândit pe tot globul.
La ora actuala principalele state unde se regăsesc numeroase cazuri de infectare cu acest virus sunt: Bolivia, Brazilia, Columbia, Ecuador, Guatemala, Honduras, Mexic, Panama, Paraguay, Venezuela, s.a. putem observa ca majoritatea acestor state se regăsesc în continentul America de sud.
Fiziopatologie în sarcină
Virusul Zika și infestarea cu acesta este cu atât mai periculoasă la persoanele însărcinate, deoarece are dimensiunea suficient de mică, iar replicarea se produce prin ARN astfel încât poate să traverseze bariera placentară și să traverseze din circulația maternă în cea fetală.
Odată ajuns în organismul fetal există posibilitatea să producă o serie de disfuncții neurologice printre care se va produce microcefalia noului-născut, fapt care poate cauza o serie de disfuncții ale noului-născut dar și un retard în gândire sau în activități psiho-somatice.
În cazul transmiterii virusului Zika în sarcină, după cum am precizat se poate transmite fătului un defect de creștere ce înseamnă Microcefalia.
Microcefalia înseamnă că dezvoltarea intrauterina a fătului, va provoca anumite modificări în această maturare encefalică și acesta va rămâne la dimensiuni mai mici decât normalul. Iar microcefalia secundară (care și aceasta poate să apară ca urmare a infectării cu virusul Zika în timpul sarcinii) înseamnă că imediat în perioada după naștere creierul noului-născut nu își mai continuă dezvoltarea.
Această microcefalie cauzează fătului de la retard în dezvoltare, cretinism ori retard mintal și patologii simptomatice precum convulsiile (similare celor din epilepsie) dar și manifestări în privința analizatorilor de tipul hipoacuziei sau tulburări de vedere precum și dificultate în deglutiție ori tulburări de echilibru sau de menținere al echilibrului.
Semne, simptome
Nu toate persoanele infectate vor manifesta unul dintre simptomele patologiei, deoarece organismul poate să reușească combaterea acestei infectări înainte ca ea să devină simptomatică.
Aproximativ 75% din persoane nu vor manifesta nici un simptom, sau doar simptome similare gripei care vor fi slab sesizabile de către purtător, însă aceasta nu înseamnă ca el nu este un agent care poate infecta și alte persoane.
Perioada aproximativă de incubație a acestui virus variază de la câteva zile la o săptămână. Iar după forma activă (dacă există) la aproximativ o săptămână persoana infectată devine necontagioasă, virusul fiind complet eliminat din sistemul uman.
Ca în cazul virozei sau majorității infecțiilor virale mai puțin periculoase combaterea acestora se face cel mai eficient de către sistemul nostru imunitar, ajutorul poate să survină doar pentru întărirea acestui sistem imunitar.
Febra produsă de către virusul Zika va simula simptomatologia unei viroze respiratorii clasice sau unei infecții bronho-pulmonare clasice, simptomele vor include:
- Durere cefalică, cefalee de intensitate medie în special în zona frontală;
- Erupție cutanată papulara, sub forma unor macule care au mancarimi puternice si pot sa apara pe tot organismul dar in special in zona membrelor. Aceasta eruptie apare brusc ca si debut al simptomelor, dar in doua, trei zile va disparea la fel de subit cum a si aparut;
- Febra puternica cu debut brusc care nu scade la antipiretice si care nu este obligatoriu asociata frisoanelor, aceasta febra semnifica o infectie sistemica si faptul ca infestarea cu acest virus a ajuns sa se raspandeasca in intregul organism. Dar dupa doua zile de febra aceasta va disparea la fel de brusc cum s-a instalat fara prezenta unui tratament medicamentos;
- Dureri articulare puternice care nu sunt corelate cu miscarile si nu au o asociere cu aparitia durerilor, adica nu este obligatoriu post-efort;
- Conjuctivita, care este specifica febrei Zika, deoarece nu apare obligatoriu in alte tipuri de viroze sau gripe, aceasta conjunctivita apare ca urmare a tropismului virusului Zika pentru analizatorul vizual;
Desi toate aceste simptome nu reprezinta o patologie atat de grava, febra Zika poate avea si complicatii nefaste,dar principala complicatie este data de catre corelarea febrei Zika si a sarcinii.
In cazul in care persoana care sufera de febra Zika, este si insarcinata, situatia se modifica complet, deoarece numeroase cazuri de aceasta corelare manifesta microcefalie fetala ori modificare a sistemului vizual al noului-nascut.
Astfel ca pericolul real este pentru persoanele care sufera de aceasta patologie si sunt si gestante, factorul de risc este mai mult pentru fat decat pentru persoanele adulte.
Diagnostic
Diagnosticul acestui tip de virus poate fi stabilit ca si prezumtie in urma unei anamneze, dar datorita asimptomatologiei la persoane, sau a faptului ca acestea simuleaza foarte bine o viroza este greu de stabilit diagnosticul de certitudine doar pe baza anamnezei.
Insa anamneza trebuie sa includa obligatoriu daca persoana a calatorit de curand in continentul American de sud, sau in alte state unde se cunosc a fi cazuri de infectare activa.
Depistarea microbiologica de laborator, este inca dificila deoarece depistarea acestui virus nu se poate face decat la un numar limitat de laboratoare, pe langa acest fapt trebuie ca acele laboratoare sa aiba metodele de evidentiere a virusului in sangele infestat, acest kit nu este inca de larga raspandire.
S-a observat totusi ca la persoanele care sufera de aceasta pandemie exista prezenta in analizele clasice (hemoleucograma) o serie de disfunctii precum o leucopenie importanta si totodata mai exista prezenta intr-un numar mai crescut a imunoglobulinelor IgM intr-o perioada de dupa 3 zile de la aparitia simptomelor.
Insa problema acestor imunoglobuline este ca ele sunt reactive si la alte tipuri de infectii iar perioada lor de activitate si de viata este si de pana la cateva luni, astfel ca o marire a numarului de IgM nu va putea conferi un diagnostic de certitudine daca exista o infectie activa in prezent si cu atat mai putin daca aceasta este cu virusul Zika, sau daca este o alta infectie ce a fost activa in perioada recenta, anterior suspiciunii de infectare cu Zika.
Exista o testare specifica a IgM, specific pentru Zika prin metoda Elisa, dar aceasta inca este in teste daca confera sau nu o eficienta sporita.
Preventie
Pentru prevenirea infectarii cu acest virus se recomanda limitarea calatoriilor in statele unde este cunoscut a avea aceasta infectare, decat daca aceasta este absolut necesara.
Preventia pe cat posibil a evitarii muscaturilor de tantar, adica purtarea unor haine care sa nu permita prea multe zone descoperite, de acces. Evitarea zonelor cu umezeala pentru ca se cunoaste ca in aceste zone se regasesc mai multi tantari.
Amplasarea de aparatura sau pastile impotriva muscaturilor de tantar si incercarea mentinerii geamurilor inchise sau cu sita protectoare pentru a nu permite intrarea tantarilor in incaperi, aici se face referire la statele unde se cunosc a avea cazuri de infectarii numeroase sau active.
Exista de asemenea si creme sau sprayuri care sunt cunoscute a respinge daunatorii sau mai precis tantarii, insa folosirea acestora chiar si in zonele unde exista infectii active trebuie facuta dupa o analiza amanuntita a etichetei acestor produse si astfel ca acestea sa nu contina substante toxice ori nocive inainte de a fi folosite.
Tratament
Momentan vacinarea pentru acest tip de virus nu exista, dar se elaboreaza ample cercetari pentru descoperirea unui astfel de vacin. Dar predictia actuala precizeaza ca ar mai putea dura cam 2,3 ani pana ce se va reusi dezvoltarea unui vacin eficient impotriva acestei maladii.
Tratamentul actual va include rechilibrarea hidrica cu perfuzie a pacientului, dar si simptomatic pentru paracetamol, aspirina sau AINS (Antiinflamatoare nesteroidiene).
Momentan cel mai bun tratament este preventia prin evitarea calatoriei in zonele de risc sau zonele de pe glob ce au infectii active, in special daca facem referire la persoanele insarcinate, dar nu numai.