Profilaxia primară a cancerului la nivelul întregii societăţi prin prevenirea factorilor de risc. Aceasta presupune desfăşurarea acţiunilor ce ţin de promovarea modului de viaţă a populaţiei : prevenirea şi abandonarea fumatului, prevenirea consumului abuziv de alcool, promovarea alimentaţiei sănătoase, promovarea culturii fizice şi sportului, etc.
Profilaxia secundară a cancerului, presupune diagnosticul activ şi pasiv al stărilor precanceroase şi tratamentul lor (dispensarizarea activă a grupelor de risc, screeningul citologic, etc.).
Activitatea medicului de familie în prevenirea cancerului
Rolul important în activitatea de prevenire a cancerului, îi revine medicului de familie, care trebuie s-ă folosească orice adresare a populaţiei pentru promovarea modului sănătos de viaţă, îmbunătăţirea cunoştinţelor despre principalele semne de boală.
De asemenea, medicul de familie trebuie să posede şi el cunoştinţe bune a prncipiilor de bază a diagnosticului precoce de cancer, ce constau în:
Cunoaşterea simptomelor tumorilor maligne în stadiile precoce.
Cunoaşterea stărilor precanceroase
Cunoaşterea principiilor de organizare a asistenţei medicale a reţelei de instituţii curative specializate pentru expedierea cît mai rapidă a bolnavilor oncologici sau acelor suspectaţi de cancer în aceste instituţii.
Medicul de familie trebuie s-ă cunoască semnele de vigilenţă oncologică:
- schimbări în funcţie fiziologice ale intestinului sau în actul de urinare;
- eliminări neordinare şi hemoragice;
- apariţia diferitor noduli în glandele mamare şi în ţesuturi (în regiunea cervicală, axilară, umbilicală);
- apariţia dispepsiei sau disfagiei;
- apariţia tusei chinuitoare sau a disfoniei (răguşelii), etc.
De menţionat, că conform ordinului Ministerului Sănătăţii Nr. 142 din 03.04.06 ,,Cu privire la ameliorarea asistenţei medicale specializate oncologice acordată populaţiei”, cabinetului medical pentru control profilactic oncologic i se atribuie următoarele sarcini de bază în activitatea de prevenire a maladiilor oncologice:
- examinarea preventivă a tuturor femeilor care s-au adresat pentru prima dată în cursul anului la instituţia medicală, indiferent de vîrstă şi caracterul afecţiunii, în scopul depistării precoce a afecţiunilor cronice, stărilor precanceroase şi tumorilor maligne;
- volumul investigaţiilor preventive include examenul ţesutului cutanat şi mucoaselor, examenul şi palparea glandelor mamare, a ganglionilor limfatici periferici, examinarea colului uterin şi a vaginului, examinarea rectului la femeile de peste 40 de ani şi după caz - organizarea consultaţiei specialistului de profil;
- recoltarea obligatorie a frotiurilor din vagin şi canalul cervical, şi trimiterea lor în laboratoarele citologice pentru investigaţii;
- desfăşurarea activităţii de educaţie pentru sănătate şi măsurilor de profilaxie, etc.
Oncologia modernă dispune de metode eficiente de diagnostic, tratament chirurgical, radiologic, chimioterapeutic. Cancerul pielii, glandei tiroide, de buză inferioară la stadii iniţiale are o rată de vindecare de 100%, cancerul gastric, depistat precoce - se vindecă în 98% cazuri, cancerul colului uterin incipient -80% etc.
Cancerul în majoritatea cazurilor nu este o boală incurabilă, important este să fie depistate şi tratate la timp stările precanceroase. Primul pas spre vindecare a cancerului - bolnavul trebuie să-l facă singur şi să nu se eschiveze de la examenele profilactice. Un diagnostic timpuriu măreşte şansa de vindecare cu 50%.
Opţiunea de bază în lupta cu această maladie severă trebuie să fie măsurile de profilaxie şi diagnosticul precoce.
Principiile educaţiei pentru sănătate în prevenirea cancerului
În profilaxia şi combaterea cancerului o însemnătate primordială îi aparţine activităţii de educaţie pentru sănătate şi promovare a modului sănătos de viaţă, scopul principal fiind: promovarea modului sănătăos de viaţă a populaţiei, pentru a evita factorii de risc majori în declanşarea cancerului, depistarea precoce a cancerului pentru a obţine un efect maximal în vindecarea lui.
La acest capitol se cuvine a populariza pe larg cunoştinţe despre metodele de prevenire şi abandobare a fumatului, importanţa unei alimentaţii sănătoase, a activităţii fizice, evitării stresului, despre simptomatologia timpurie a cancerului de diferite localizări, etc. Este important să se vorbească doar despre primele semne suspecte şi nicidecum să fie elucidat întregul tablou clinic. Populaţia trebuie să ştie, că debutul cancerului nu este brusc, spontan, nu se manifestă prin dureri mari sau febră. Principala concluzie - este necesitatea adresării la medic la cele mai mici semne îngrijorătoare.
Nu se recomandă să se dea informaţia despre simptomatica stadiilor avansate, ele fiind mai spectaculoase, au un răsunet emoţional şi se memorizează mai bine decît semnele mici. Accentul principal trebuie făcut anume pe semnele mici şi nu ca o simplă constatare, ci ca un impuls pentru acţiune. Sarcina medicului este de a-i face pe oameni să conştientizeze importanţa acestor semne şi să-i îndemne spre acţiune - adresare la medic.
Reacţiile psihogene ale oamenilor la un cancer suspectat diferă mult de la o persoană la alta, în funcţie de tipul persoanei ca temperament, caracter, emotivitate. Cea mai gravă categorie sînt oamenii anxioşi, care din cauza fricii de a auzi diagnosticul, preferă să nu consulte medicul, aceşti oameni nu cred în posibilitatea unei vindecări.
Iată de ce, în activitatea de educaţie pentru sănătate trebuie să prevaleze informaţia despre metodele moderne de tratament, realizările tehnicii medicale, competenţa medicilor. Pentru a-i face pe oameni să creadă în posibilitatea vindecării de cancer, este necesar să se opereze cu datele statistice, ratele de vindecare a unei forme sau alta de cancer, etc.
Important este ca populaţia să cunoască cîteva momente:
1.Cancerul nu apare practic niciodată pe fonul unor ţesuturi sănătoase şi, deci, el ar putea fi preîntîmpinat prin tratarea proceselor patologice inflamatorii cronice, tumorilor benigne, unor sindroame imunogenetice, care sunt numite stări precanceroase.
2.Toate prescripţiile şi recomandările medicilor trebuiesc respectate.
3.Este categoric inadmisibil un autotratament în baza unei experienţe străine.
Succesul educaţiei pentru sănătate privind profilaxia cancerului va depinde în mare măsură de organizarea ei corectă. Trebuie să fie bine determinat un scop - axa principală, în jurul căreia se va construi procesul de informare.
Dacă ne-am pus scopul să ameliorăm diagnosticul precoce prin adresarea cît mai timpurie pentru o consultaţie – o vom face-o în faţa unui auditoriu mai în etate, 50-60-70 ani. Tinerii nu sunt receptivi la o atare informaţie în virtutea stării satisfăcătoare a sănătăţii. Ei trebuie educaţi să ducă un mod sănătos de viaţă, să abandoneze fumatul, consumul de alcool, droguri, să adopte o alimentaţie şi un regim sănătos.
În activitatea de educaţie pentru sănătate privind profilaxia cancerului trebuie să fie utilizate toate formele, metodele şi mijloacelor existente: verbale, scrise sau tipărite, vizuale, audio-vizuale şi diferite combinaţii ale acestora.