Cataracta înseamnă opacificarea treptată a cristalinului. Afecţiunea se clasifică în mai multe categorii. Poate fi cataracta survenită odată cu îmbătrânirea şi se produce din cauze necunoscute. Există şi cataracta care apare la tineri, fiind cauzată de dezechilibre hormonale, expunerea prelungită la soare sau deficitul de vitamine. De asemenea, cataracta poate surveni în urma unui traumatism sau poate fi congenitală, apărând la nou-născuţi.
Afecţiunea este cunoscută de sute de ani. Operaţii pentru corectarea ei se faceau încă din cele mai vechi timpuri. În urmă cu 20-30 de ani, cristalinul era scos, iar pacientul era obligat să poarte ochelari cu dioptrii de +10 sau +11. Aceasta, din cauza faptului că cristalinul este o lentilă a ochiului şi are 20 de dipotrii.
Odată cu dezvoltarea aparaturii, operaţia de cataractă s-a simplificat şi se face prin procesul de facoemulsificare. Acest procedeu a fost inventat în 1975 şi a fost perfecţionat până în zilele noastre.
Facoemulsificarea este pusă în aplicare de o sondă cu ultrasunete. În timpul operaţiei de cataractă au loc, la nivelul ochiului, două incizii de 2,2 mm sau 1,7 mm, prin care este introdusă o sondă cu ultrasunete care segmentează şi aspiră cristalinul afectat.
După aceea, pe aceleaşi incizii, este introdus cristalinul. Inciziile se vindecă în 24 de ore. Cataracta operată în stadiu incipient elimină complicaţiile. S-a descoperit că, pe lângă faptul că, ajută la vedere, cristalinul natural are şi alte proprietaţi, cum ar fi să protejeze împotriva razelor ultraviolete şi a celor albastre.
Cristalinele artificiale moderne au fost concepute pentru a îndeplini şi această funcţie. Dacă nu se foloseşte un astfel de cristalin, radiaţiile pot afecta retina.